XZ (boyxboy)

Capitolul 16. Z

Mai târziu

          Pun si ultima clătită pe farfurie apoi pun tigaia la loc. În sfârșit! Mă întorc apoi aud soneria. Ce naiba? Merg spre ușă și îl văd pe X, venind serios spre mine apoi merge spre ușa de la intrare.

-Ăm, neața? zic confuz

           Zâmbește scurt apoi deschide ușa.  X stă în fața individului si nu îl pot vedea deloc. Tot ce aud de la X este cum urlă nervos la el că nu are ce cauta aici apoi iese si închide ușa. Grozav, lucrurile nu s-au schimbat deloc! Încă sunt idiotul care nu stie nimic! Mă întorc un bucătărie si lovesc peretele cu palma. Mă trântesc pe un scaun și îmi mănânc micul dejun liniștit, privind spre ușă. Curând se fac 10 minute de cand a ieșit. Aud o mașină, plecând cu viteză. În scurt timp se aude ușa și el intră. Cineva l-a indispus de dimineață. Stai numai să incep si eu.

-Nu te mai uita asa la mine, Z. spune printre dinți și se tranteste pe scaun pierdut printre gânduri
-Imi datorezi niste explicații, multe chiar. Cum au vrea să te privesc când tu te comporți de parca ziua de ieri nu a existat?! zic deranjat. Imi datorezi explicațiile astea!
-Îți vor face mai mult rau decat bine, o sa vrei să pleci si la dracu să mă duc, daca nu o să te las să pleci! spune apoi face o pauză

          Ia cana de cafea in mână și o privește încruntat. Mâna lui tremură destul de evident. Tranteste cana pe masă apoi oftează.

-Mai mult rău? intreb după ce ii analizez cuvintele
-Mult mai mult...
-Ce ai in geamantanul din sufragerie? intreb curios

          Își încordează maxilarul apoi se ridică și plecă. Ce naiba? Revine cu bagajul ăla dubios si îl aruncă pe podea. Lucrurile din interior scot un sunet strident din cauza căderii. Desface lacătul apoi deschide. Scoate cutia de forma dreptunghiulară si o așează pe gresie. E o cutie din metal, de culoare verde închis si mai are încă un lacăt. Il deschide si pe acela apoi ridică capacul. Arme. Multe arme. Majoritatea sunt băgate în câte un material de culoare neagră. Văd o foaie lipită de capacul cutiei. Pe ea sunt trecute niste nume, tăiate. El le-a ucis. Asta face el cat timp e plecat?! Omoară oameni?!

-Xander... zic si mă ridic in picioare

            Își sprijină mâna de genunchi si privește cutia de parca nici nu ar fi acolo.

-Ai ucis toate aceste persoane? zic apoi număr fiecare nume tăiat de pe foaie

              30 de persoane?! Imi strâng pumnii pe lângă corp, așteptând să spună ceva naibii.

-Da. spune pufnind amuzat
-Ai luat-o razna?! strig apoi mă întorc si imi bag mâinile în păr. O să ajungi la închisoare!
-Și cine o să le spună ce am făcut?

               Nu ar fi trebuit să ajungem la asta! Ar fi trebuit să fim oameni normali! La naiba! Ii simt mâinile pe talie, strângându-mă ușor. Tresar speriat apoi mă întorc si incerc să scap. Ochii lui sunt atât de întunecați, iar zâmbetul demonic de pe chipul său imi face inima să bată mult mai tare.

-O să le spui chiar tu, pisoi? șoptește râzând în timp ce mâna lui stânga imi mângâie obrazul încet. Oare chiar ai putea să imi faci asta?

            Vocea lui e atât de diferită, iar privirea sa imi e necunoscută. Mă simt ca una dintre victimele lui. Poate chiar asta sunt. Poate asta am fost mereu, dar sunt prea orb ca să văd asta. Îl privesc temător si fac un pas în spate însă mă lovesc de perete si X e chiar in fața mea.

-O să mă omori si pe mine? întreb și las o lacrimă să imi alunece rapid pe obraz

              Nici macar o reacție. De ce tind să cred că X nu mai e in fața mea?! Frica mă cuprinde imediat. Nu m-am gândit niciodată că moartea mea va avea chipul persoanei pe care i iubesc cel mai mult!

-Spune ceva! strig nervos si panicat in acelasi timp apoi dau să îl lovesc însă imi prinde mâna imediat
-Dacă aș fi vrut să te omor as fi făcut-o de mult. șoptește pe acelasi ton neobișnuit

             Încheietura mea e strânsă mult prea tare de el. Câtă forță poate avea?! Mă străduiesc să imi ascund durerea însă e prea mare. Mă eliberează apoi pufnește.

-De ce te comporți atât de ciudat?! șoptesc si imi masez încheietura