Blood (Jeff the Killer F.F.)

CAPITOLUL 1

"Bârfe şi cafea"

"Noaptea mereu a fost conturată de vocea înfiorată a întunericului. Ascunde ființe care înşeală lumina, care îneacă soarele în sângele celor puri. E prea puternică pentru cei lipsiți de răutate, şi un beneficiu profitabil destinat creaturilor veşnice ale nopții."

"Acest oraş nu va fi niciodată o atmosferă sigură. Oamenii caută scăpare zilnic, fie cumpărând apartamente îndepărtate, sau fie ajutați de criminali."

Mă opresc din a mai citi ziarul ce spunea acelaşi lucru de câțiva ani. Oraşul e pierdut, nu mai este ce a fost odată. Crime, violuri şi la restul nici nu-mi pleacă gândul. Arunc hârtia pe masă, sorbind apoi o gură din cana cu ceaiul de fructe de pădure.

--Mătuşă, e îngrozitor. Eu cred că singura scăpare e să devii la rândul tău un prădător, spun amuzată în glumă, turnând pe gât ultima gură de ceai, tuşind înăbuşit din cauza măruntaielor de plante rămase la fundul cănii.

--Uşor, dragă. Şi nu spune asemenea aiureli. Noi nu vom fi niciodată prădătorii, femeia şatenă îşi flutură degetul arătător către mine.

--Glumeam doar. Sunt curioasă ce se mai spune. Porneşte TV-ul, oftez punându-mi un cot pe marginea mesei şi sprijinindu-mi obrazul stâng în pumn.

Mătuşa se ridică rapid de pe scaun apucând telecomanda care era pe bufet. Se aşează înapoi butonând, până găsi programul. Sunt complet captivată de ce aud, rămânând concentrată total.

"Ne întoarcem cu veşti pe care le-ați mai auzit. De această dată, criminalul a fost prins violând două fete de 15, respectiv 16 ani."

În stânga ecranului se afişase poza acestuia. Singurul lucru înspăimântător e expresia psihopată a feței lui. Era un bărbat şaten aparținând vârstei a treia. Prezenta riduri vizibile iar ochii acestuia erau căprui, un maro destul de deschis.

"Acesta a fost în sfârşit prins, dândui-se o sentință de 30 de ani, aflat..."

Doamna de la ştiri a fost brusc întreruptă, iar în fața ochilor mei se află un ecran negru, în care îmi pot vedea fața încruntată şi nedumerită.

--De ce l-ai oprit ? îmi întreb mătuşa pe care o observ strângând telecomanda în mână.

--Nu-mi place ce aud, răspunde pe un singur ton, cu privirea tripată pe TV.

--A fost prins, nu-ți face griji.

Mint. Ambele suntem absolut speriate. Acel tip nu este singurul criminal existent în oraş, dar până acum, nici eu, nici mătuşa Claire nu am fost atacate, decât...răposatul meu unchi, respectiv soțul ei. Acesta a suportat chinuri inumane, provocate de către un vechi criminal care acum nu mai există. A decedat după gratii, zvonându-se că suferea de câteva probleme cardiace. Nu vreau să mă gândesc nici prin ce au trecut acele fete...sau la multitudinea de oameni ucişi în tot felul de circumstanțe. Nu ştiu ce ne rezervă viitorul, dar nu-mi place. Toate aceste lucruri...îmi instalează frica imediat. Totul pare o tradiție, prădătorii îşi scot capurile doar noaptea. Niciunul nu vânează pe timpul zilei.

--Mătuşă, calmează-te, nu o să pățim nimic, ca până acum, încerc să o calmez dar cred că trebuie să o las singură în gândurile ei. Eu mă voi duce la Aby.

--B..Bine. Dar ai grijă.

--Desigur, îi răspund rapid.

Îmi duc privirea pe bufet, căutându-mi telefonul. Ah, era pe cuptor. Mă ridic ducându-mă să-l iau pentru a-i scrie prietenei mele un SMS.