THE SKY IS THE LIMIT

1

— Sky! Sky! Skylar! Trezește-te, vei întârzia!

Lilianne Bellecourt o striga pe fiica ei de câteva minute bune, însă din dormitorul fetei nu se auzea nici un răspuns. Sătulă să se tot roage de aceasta, femeia intră ca o vijelie în cameră și dădu rapid la o parte păturile de pe patul dezordonat. Însă, în loc să o găsească pe adolescenta adormită, doamna Bellecourt dădu de două perne, așezate astfel încât să poată crea iluzia unui om aflat între așternuturi.

"Iar s-a dus să repete pentru sceneta aceea" se gândi Lilianne cu mâhnire. "Actoria nu o să o ducă nicăieri, doar o va face să neglijeze școala, iar apoi va rămâne pe drumuri".

Mama lui Sky avusese dreptate despre ce făcea fiica ei la acel moment. Acum se afla alături de cei câțiva colegi pasionați de teatru în subsolul școlii numărul 2, care, în mod misterios, era singura școală din Montresor, repetând pentru piesa de Crăciun.  Era deja mijlocul lui Decembrie, iar sceneta urma să aibă loc în trei zile, însă elevii nu reușiseră să repete mai deloc, dat fiind că nu avuseseră toți actorii necesari.

- Skylar, te rog, nu acela este tonul pe care personajul tău, Emma, ar trebui să vorbească! strigă Alexis exasperată și își dădu dramatic ochii peste cap. Em este o fată orfană, fără casă și părăsită în stradă în noaptea de Crăciun. Ar trebui să spui toate acestea tristă, înfrigurată, nu cu zâmbetul pe buze!

Lexi era genul acela de fată care crede că le știe pe toate. Înaltă, roșcată și cu ochii negri 'ca sufletul ei', după cum spuneau cu toții, aceasta se auto-proclamase lidera grupului de teatru și se purta ca și cum era o actriță renumită de la Hollywood, nu o simplă fată cu prea multe figuri dintr-un sătuc.

- Dacă tot ești așa deșteaptă ce ar fi să iei tu rolul meu? spuse Sky dând drumul gândurilor sale. 

- Ce-ai spus? o fixă roșcata cu privirea pe brunetă. Repetă, te rog, adăugă ea zâmbind dulce.

- Am spus că poți să îmi joci tu rolul dacă te crezi atât de deșteaptă! repetă Skylar cât de tare putu, fără să urle însă.

- Aha! exclamă Alexis cu o față care dorea să sugereze că ea nu putea fi păcălită. Vrei să îmi iei rolul principal și acum încerci tot felul de variante. Să știi, drăguță, că dacă eu am fost  de treabă și te-am primit în sceneta mea, continuă fata, accentuând ultimul cuvânt, și chiar ți-am oferit un rol destul de bun, dar asta nu înseamnă că nu te pot da afară în orice moment. 

Se pare că planul lui Lexi funcționase, deoarece acum toată lumea care se adunase în jurul celor două fete putea vedea cum obrajii lui Skylar se făcuseră mai roșii decât părul rivalei ei, iar pe limbă îi stăteau tot felul de cuvinte care dădeau să iasă în orice moment.

- Nu te enerva, Sky, șopti o voce familiară în urechea fetei.

Când se întoarse, Skylar dădu cu ochii de Daniel Evans, prietenul ei cel mai bun încă de când se știa, pe care mereu îl considerase fratele pe care n îl avusese niciodată. Spre deosebire de brunetă, acesta avea un calm deosebit, reușind mereu să rezolve chiar și cele mai grave conflicte. Era un băiat inteligent, dar și extrem de chipeș, pe care toate fetele doreau să îl cucerească, printre acestea numărându-se și Alexis Lodge. 

Dar, oricum, în acel moment fata era prea furioasă pentru a mai asculta sfaturile bunului său prieten și, prin urmare, cuvintele îi ieșiră pe gură într-un val:

- Nu mă poți da afară deoarece demisionez eu prima! Nu am de gând să lucrez cu cineva care se crede regina întregii școli doar pentru că ea și-a acordat singură acest titlu doar pentru că tatăl ei este directorul și pe care nimeni de fapt nu o suportă!

În clipa următoare, fata țâșni pe ușă, ținând privirea în pământ pentru ca ceilalți să nu îi poată vedea lacrimile și alergă de îndată în toaleta școlii, nedorind că mai audă nimic de piesa de teatru. Până la urmă trebuia să se trezească la realitate. La cinci ani era normal pentru toate fetele să viseze că vor ajunge la Hollywood, dar nu și la cincisprezece! Poate că era momentul să se trezească la realitate și să accepte că era o simplă copilă săracă dintr-un sat plictisitor, nu vreo fată din Los Angeles ai cărei părinți îi oferiseră toate posibilitățile pentru a ajunge faimoasă. Era momentul ca micuța Skylar să înfrunte realitatea.

Știu că este un capitol scurt, dar m-am gândit să scriu mai multe capitole scurte decât unul lung și plictisitor pe care oricum ar dura o lună să îl postez. Sper că vă place și vă rog să îmi scrieți părerea voastră și dacă aveți ceva sfaturi care m-ar ajuta șă îmbunătățesc cartea.