XZ (boyxboy)

Capitolul 14. Z

              Tipa asta a luat-o complet razna sau ce? Nu o striga nici naiba. Fuge de lângă noi aproape lovindu-se de X care e foarte confuz si nervos in acelasi timp.

-Ea cine e? spune urmărind-o cu privirea apoi pune înghețata in cos
-Nu am nicio idee. spun privind in gol

                Raspunsul meu nu cred ca a fost prea credibil pentru el. Mai aruncă o privire in spate după tipa aia apoi ne întoarcem si ne continuam cumpărăturile. După ce plătim toate astea luam pungile si ne îndreptăm spre primul taxiu. Ajungem acasă in scurt timp. Începem să despachetam apoi îl aud pufnind.

-Asta ce ar trebui să fie? zice printre dinți

                Mă întorc si văd o bucată de hartie.

-Ce e aia?
-Păi tu să imi spui! Scrie numarul cuiva de telefon si apoi scrie "Sună-mă" și mai e si o inimioară ciudată!
-De unde ar trebui să știu eu?! strig exasperat
-Nu știi cine era tipa din magazin, nici de unde e ăsta. Puțin cam suspect!
-Îți bați joc de mine, X?
-Nu știu, Z! Tu iti bati joc de mine?!

            Ce naiba l-a apucat?!

-Poate ai uitat să imi spui câteva lucruri cand te sunam in fiecare seară ca un idiot să văd dacă ești bine. Cum ar fi cu cine ești! Cate persoane străine au intrat pe ușa aia, Z? Sau in patul ăla? întreabă scârbit
-Tu te auzi ce spui?! strig nervos. Nu eu sunt cel care ascunde lucruri in relația asta!
-Nu mai schimba subiectul!
-De ce nu?! Doar tu ai voie să comanzi aici?! Eu sunt cel care nu are voie să se întâlnească cu nimeni, eu sunt cel care nu are voie să scoată un cuvânt in fața străinilor! Nu am avut niciodată un prieten si acum imi spui că eu aduc străini în casa si eu te înșel pe tine? Tu dispari 2 săptămâni de acasă în fiecare lună! Habar nu am unde esti sau ce faci si dacă te sun oricum nu imi răspunzi!

            Pufnește amuzat apoi strânge biletul ăla in pumn si îl aruncă la coș.

-Te-am scos din mainile unui criminal psihopat si asta e ceea ce primesc ca răscumpărare. Matur, Zero. Propun să imi scoti ochii si când o să trebuiască să imi ceri bani! spune ceva mai calm
-Nu am nevoie de banii tăi! Si poate imi era mai bine cu criminalul ăla, macar el mă lăsa să vorbesc și cu alți oameni in loc să fiu închis în casă pentru tot restul vietii!
-Oh, da! Sigur te lăsa. Când? Duminica la biserică?! strigă ironic și răutăcios totodată

            Îmi strâng pumnii pe lângă corp apoi merg spre ușă.

-Unde pleci?
-Cât mai departe de tine. zic sătul. M-am săturat să fiu înconjurat de obsedați! strig apoi ies din apartament, trantind ușa 

               Încep să alerg pe scări ca să nu mă ajungă din urmă. Imediat ce ies din bloc traversez strada si urc într-un autobuz. Urăsc ziua asta! Strâng bara autobuzului in mână până degetele mele se fac albe si ma dor. Cum se face că la final tot vina mea e? Poate nu ar fi trebuit să fiu atât de "ascultător". Măcar dacă ne certăm să existe motive reale. Nu imi amintesc cum a început viața mea, pentru ca niciodată nu am trăit-o cu adevărat. Oamenii continuă să mă țină în captivitate de parca nu as fi capabil să exist in această lume. Bag mâna în buzunar si scot telefonul. Poza lui apare pe tot ecranul. Strâng bara mai bine in mână, neștiind daca ar trebui să îi răspund sau nu. Până la urmă apas pe verde si îl pun la ureche. Am o senzatie proastă ca orice ar spune acum mă va face să izbucnesc în lacrimi, chiar in mijlocul autobuzului.

-Unde esti? întreabă calm
-Nu știu. zic si imi lipesc fruntea de geam închizând ochii
-Cum adică nu... inspiră adânc apoi oftează. Coboară din autobuz si întreabă cum se numeste strada. Vin imediat să te iau!
-Nu.
-Zero!
-Nu sunt prost, Xander! M-am săturat! M-am săturat să imi ascunzi lucruri si tot eu să fiu cel vinovat. Vreau să fiu singur si liber! M-am săturat să fiu închis ca un câine in locul ăla!

            Închid telefonul apoi îl bag in buzunar. Imi sterg lacrimile din colțul ochilor si cobor din autobuz. Habar nu am ce fac. Privesc în jur pierdut. Merg spre o bancă și mă așez pe ea. Probabil o să stau aici până se înserează.