XZ (boyxboy)

Capitolul 11. X

Lovește cu pumnul un stâlp si lucrurile care erau agățate de el cad. Z îl privește terifiat făcându-l pe Sam să râdă.

-Foarte amuzant, Sam! zic si imi dau ochii peste cap. Stai calm Z, în marile astea nu sunt rechini si nu o să ne scufundam. Barca asta nu datează din epoca de piatră și nu a apartinut unui pirat. E doar o barcă de marfă!

Ne găsim un colț care nu e ocupat de cutii si alte lucruri apoi ne lăsăm ghiozdanele jos.

-Vreau să vorbesc cu tine, Xander. spune si imi face semn să îl urmez
-Mă întorc. zic si ii fac cu ochiul

Imi bag mâinile în buzunarele blugilor si îl urmez până în partea opusă a barcii. Ne asezam pe niste saci, iar el se sprijina de perete.

-I-am văzut chipul pustiului la TV in dimineața asta, Xander. Ce se întâmplă? In ce necazuri ai mai intrat?
-Am mai omorât un om. zic reținut

Pe Sam îl cunosc de pe perioada liceului. Ne înțelegeam destul de bine, chiar dacă el e cu 3 ani mai mare decat mie si in momentul in care eu am intrat ca boboc el deja era în anul final. Am păstrat legătura si uneori cand venea prin oraș îl ajutăm la treburi si primeam bani. El mi-a facut rost de pastilele alea. Voiam să intru in niste anturaje dubioase anul trecut, însă cineva a refuzat categoric apoi m-a dat în gât la directoare si nu am mai avut voie să ies până au venit să mă adopte. El stie de crima mea, pentru ca eram atât de beat într-o seară ca am uitat complet ce era cu mine. În loc să mă întorc la orfelinat după liceu am ajuns la bar. Cand a auzit ce am facut primul lucru pe care l-a spus a fost "te-a văzut cineva?". Îi povestesc tot ce s-a întâmplat si mă privește îngrozit. Privirea lui pare să ascundă ceva totuși.

-Mă întorc la Z.

Barca se clatină ușor asa ca mă țin de niste franghii ce sunt agățate de tavan. Ajung in final la el mă așez pe podea.

-Ce voia? întreabă curios

Îl sărut in loc să îi răspund la întrebare. E ciudat că nu ii spun chiar totul, dar nu vreau să mă urască. Probabil nu ar face-o, deși ar trebui. Vreau să fiu un puști normal, nu un criminal de care să se teamă.

Mai târziu

Suntem pe puntea vasului, căpitanul a spus că e in regulă. Singura problemă pe care o poate avea omul ăsta ar fi paza de coastă să afle că duce ilegal doi puști de pe un mal pe altul. O să ajungem curând. Stă sprijinit de margine si priveste in jos. Nu am mai fost niciodată acolo, nici nu as fi avut cum. Mă voi descurca... Cat de greu poate fi? Yeah, cat de greu e să încep viata de la zero... cu Zero. Ce ciudat sună. Brunetul se întoarce spre mine si mă îmbrățișează.

-Sunt o povară. zice după un timp făcându-mă să râd. E adevărat!

Mă privește serios si trist in acelasi timp.

-Nu esti o povară, deșteptule! zic zâmbind apoi ii dau un sărut mic. Și chiar dacă ai fi, eu tot te iubesc!

După o oră și ceva ajungem. Cobor de pe barcă si privesc portul. Sunt o groază de oameni gălăgioși pe aici, deși e abia 14:06.

-Samir! strigă o femeie si aleargă spre noi
-Mamă... zice tipul deranjat de prezența ei
-Noi plecăm, omule! zic si dau mâna cu el
-Aveți grijă de voi! zice strângându-mi palma cu ambele mâini
-Vom încerca!

Îmi pun ghiozdanul pe umeri și o iau la pasă. În momentul în care mâna unui străin o atinge pe a mea mă retrag.

-Brățara ta. zice si mă ia iarăși de mână. De unde o ai?
-O am de când m-am născut. răspund incredibil de confuz
-Mamă, lasă-l in pace!
-Nu! strigă femeia si se smulge din mainile lui apoi mă prinde de obraji. Are ochii ei, Samir. La fel si parul de aur! Oh, doamne!

Nu inteleg ce se petrece! Femeia asta mă sufocă în brațele ei in timp ce sunt privit de toată lumea.