Dianella✅

Capitolul 3

După mai multe încercări a mai multor vrăjitori, vraci și înțelepți, leacuri ce au înrăutățit sau îmbunătățit starea Dianellei pentru doar o perioadă scurtă de timp, după ce Kendalljad a citit și recitit Cartea Profeției de atât de multe ori că o poate reda cuvânt cu cuvânt... La o lună plină distanță de termenul limită a îndeplinirii celei de-a doua părți a Profeției, Dianella este încă în comă, cu o rană ce nu se vindecă. Era a cincia seară cu lună plină. A șasea urma în câteva zile. Kendalljad o supraveghea pe Dianella, așa cum o făcuse de când a ajuns cu ea la palat rănită în acea seară.

Din lumina lunii, ce intra pe fereastra din dreptul patului lui Kendalljad pe care era întinsă Dianella în stare de comă, se materializă o femeie cu pielea albă bolnăvicioasă, îmbrăcată cu o rochie semitransparentă și vaporoasă de mătase și cu un păr lung și argintiu.

-Vampirul Jadului! Șopti femeia spre Kendalljad când acesta nu făcu nicio mișcare.

-Cine ești? Cum ai intrat aici? De unde știi tu că eu sunt... Zeița Lunii?! Sări Kendalljad de pe marginea patului, de lângă Dianella, cu ochii mari privind-o pe femeie.

-Vampirul Jadului, tu reprezinți Viul din Profeție! Tu o poți vindeca pe Lupoaica Mov! Magicul are nevoie de Viu ca să poată funcționa cum trebuie! Zise Zeița Lunii și făcu cu mâna spre corpul plăpând al fetei cu părul roșcat cu violet.

-Ce vrei să spui cu asta? Nimic nu o ajută! Rana rămâne exact unde este, de fiecare dată! Nu se poate vindeca. Dădu el vehement din cap.

-O mușcătură poate grăbi vindecarea din nevoia de imunitate... Începu Zeița, iar vampirul o întrerupse aproape instant.

-O mușcătură? Ce fel de mușcătură? Întrebă el.

-Mușcătura. I-o poți oferi pe a ta acum pentru a o salva, cu condiția ca ea să ți-o ofere pe a ei înainte de a șasea lună plină. Mai sunt câteva zile! Trebuie să te marcheze ca Profeția mea să se îndeplinească! Altfel... Se opri Zeița de data aceasta de una singură, privind spre Dianella. Sufletele pereche se vor alege singure. Va fi haos. Numai suferință, exact cum este și pe Tărâmul Everhu! Muritorii își aleg sufletul pereche neștiind că de fapt le-a fost ales unul deja, iar acesta așteaptă momentul potrivit ca să apară!

-Trebuie să o marchez? Întrebă Kendalljad, dar Zeița Lunii se făcu dispărută, lăsând în urmă praf de stele din coroana sa ascunsă printre pletele-i argintii.

Kendalljad se apropie de Dianella aplecându-se cu grijă spre gâtul ei. Îi dădu părul în lături, îi înclină capul într-o parte pentru a avea mai mult acces și îi privi chipul îndurerat.

-Îmi pare rău, iubito! Șopti depunând un sărut pe buzele ei uscate și apoi își băgă nasul în gâtul ei, în locul marcării, tatonând cu buzele sale fierbinți locul înainte de a-și înfige colții în acel spațiu.

Îi oferi mușcătura sa, iar ca răspuns primi un geamăt slab din partea ei. Se ridică brusc, iar pașii celor trei conți, foștilor regi și noilor regi se auziră pe întregul hol grăbiți, spre camera în care se aflau cei doi. Dianella strânse din pumni și gemu de durere în continuare în timp ce sub ochii lui Kendalljad, rana se vindeca. Atunci când ceilalți intrară pe ușă, avură ocazia de-a vedea cum rana Dianellei se vindecă, iar fata deschide ochii cu irișii de un purpuriu specific. Irișii lui Kendalljad se făcură și ei purpurii, iar Dianella se ridică brusc în fund pe pat ducându-și o mână spre gâtul său.

-M-ai marcat? Cum îndrăznești?!! Țipă Dianella și o lacrimă îi curse pe față, amintindu-și de circumstanțele în care se despărțiseră ei doi la palat.

-Dianella, numai așa te puteam salva! Zeița Lunii a spus că e singura soluție ca rana să intre în faza de vindecare! Trebuia să o fac. Se apără Kendalljad lăsându-se pe marginea patului pentru a fi aproape de ea.