Dianella✅

Capitolul 2

După acea răbufnire a lui Kendalljad, Kassian nu l-a mai privit în ochi pe fratele său pe tot parcursul cinei. N-a putut-o face. Știa ceva ce Bluebell nu știa. Cunoștea motivul lacrimilor Dianellei și se tot gândea cum ar putea discuta cu Kendalljad în legătură cu asta mai târziu. Însă gândurile îi fură întrerupte de agitația ce se crease în jurul lui cât timp fusese picat pe gânduri.

-Kendalljad? Întrebă Bluebell precaută privindu-l pe vampir cum strângea pumnii peste masă, tremurând.

Kendalljad se ridică brusc de la masă, dărâmând scaunul în spatele său și dispăru cu viteza de vampir, în direcția în care o luase Dianella spre pădurea deasă.

-Kendall! Strigă în urma lui, Kassian, însă nimic.

-Jad... Kendalljad! Asta e! Kendalljad este Vampirul Jadului! Kassian! Kendalljad este perechea Dianellei! Strigă alarmată Bluebell ridicându-se de la masă.

-Trebuie să deschidem ușile palatului! Se va întoarce cu perechea lui acasă după despărțirea de dinainte. Va fi o nebunie! Se ridică și Kassian de la masă surprinzându-i pe toți. Ce s-a întâmplat? Îmi cunosc fratele îndeajuns de bine cât să îmi pot da seama foarte ușor când face câte o prostie! Râde el scurt și Bluebell îi aruncă o privire ce spune "știam că îmi ascunzi ceva".

Altfel spus, un "știam eu" care stârnește râsul tuturor de la masă.

În pădure, Dianella aleargă cât de repede poate în forma de lup, făcând o săritură în aer peste o adâncitură în pământ destul de mare. În același timp, Kendalljad trece pe sub ea gata să o prindă când va veni timpul să atingă iar solul, însă apropierea dintre ei doi face ca transformările amândurora să se anuleze. Astfel, Dianella se transformă în aer din nou în fata cu părul roșcat și șuvițe violet, iar Kendalljad din nou în prințul vampir.

Dianella cade cu viteză îndreptându-se spre sol, iar Kendalljad se mișcă cu viteza sa de vampir pentru a o putea prinde. Îi cade pe brațe, doar că impactul este atât de puternic că îi aruncă pe amândoi peste un dâmb de pământ. Kendalljad o ținea în brațe pe Dianella, ferindu-i capul în acele rostogoliri repetate ale lor, iar când se opresc în sfârșit, o suliță din argint îl străpunge pe Kendalljad din spate spre abdomen, tăindu-i abdomenul și Dianellei.

Erau pe fostul câmp de luptă de la începutul despărțirii Tărâmurilor Everhu de Evernonhu. Sulițe de argint, gloanțe folosite, țepușe din lemn sfințit și tot felul de arme din Tărâmul Everhu rămăseseră încă acolo, îngropate de vreme și timp. Doar că se pare că unele au ieșit la suprafață, pentru a răni creaturile din Tărâmul Evernonhu din nou.

-Ahh! Gemu Kendalljad de durere.

Durea să fii străpuns dintr-o parte într-alta de o suliță de argint, dar durerea se amplifica dacă erai vârcolac... Dianella se ridică cu greu ținându-se de abdomen cu palmele. Apăsă cu brațul stâng de-a latul abdomenului ei, presând peste tăietura argintului suliței și cu brațul drept îl ajută pe Kendalljad să se poată ridica. Îi verifică lui rana, oferindu-și din magia vindecătoare spre a-l ajuta pe el să se refacă mai repede, fără acordul lui în prealabil apoi căzu leșinată pe brațele lui gemând de durere și cu lacrimi străbătându-i chipul murdar în urma rostogolirii lor pe câmpul de luptă.

-Dianella! Strigă Kendalljad cuprins de frică și aproape vindecat complet deja datorită puterilor ei.

O lăsă încet pe jos după ce se asigură că nu este nimic pe pământ sau în el care ar putea-o răni mai rău și îi verifică tăietura de pe abdomen. Sângele ei continua să se scurgă, iar rana nu dădea semne că ar fi început procesul de vindecare în vreun fel. Își dădu jos tricoul negru, luat înainte de cină pe el, jos și care acum ajunsese cam zdrențuit și îl sfârtecă franjuri pentru a le lega în jurul torsului Dianellei în dreptul rănii.

O ridică pe brațe cu atenție, grijuliu ca nimic să nu depună presiune asupra rănii sale mai tare decât era nevoie și porni cu viteza de vampir înapoi spre palat agitat. Toți erau în sala mare, vitraliul spart fusese înlocuit cu un geam la care picta de zor același vampir care îl făcuse și pe cel de dinaintea sa și deasemenea pe restul din întreg palatul, iar încăperea fusese curățată complet de cioburi, crengi și alte lucruri rămase distruse în urma luptei dintre Kassian și Jessamy.

-Ce i-ai făcut?! Țipă șocat Kassian, la unison cu Hariso.

-Nimic! Absolut nimic! A fost un accident, jur! Începe Kendalljad să plângă isteric așezând-o pe Dianella sângerând pe una dintre canapele.

-Kendall, ascultă-mă cu atenție te rog! Dianella va fi bine! Un doctor va veni imediat, vom chema chiar și un vraci dacă este nevoie pentru a prepara un leac. Dar trebuie să te calmezi și să ne spui ce s-a întâmplat! Îi vorbește Bluebell lent, prinzându-i palmele într-ale ei și mângâindu-le cu blândețe.

-Ajunsese la fostul câmp de luptă și a sărit, apoi ceva s-a întâmplat și... Habar nu am ce s-a întâmplat de fapt! Ajunsesem acolo gata să o prind când ar fi căzut din aer și ne-am detransformat amândoi! A fost ceva brusc și am căzut amândoi spre baza câmpului! La final, o țepușă din argint m-a străpuns din spate. Era dezgropată din pământ destul de mult cât să treacă prin mine și să o taie pe ea. Era deasupra mea, avusesem grijă să nu se lovească atunci când ne-am rostogolit și... Și am dat greș! M-a vindecat pe mine în loc să se vindece pe ea deși știa că eu sunt vampir, iar argintul nu mă afectează în niciun fel!

-Jad... Începe Maryam, însă Kendalljad o întrerupe brusc.

-Sunt eu. Sunt Vampirul Jadului!