XZ (boyxboy)

Capitolul 4. Z

Deschid ochii încet si sunt cuprins de o amețeală ușoară. Mă aflu pe patul meu. Unde e X?! Mă ridic panicat si amețeala persistă așa că mă opresc in loc până ceața de pe ochi dispare. Ușa se deschide și X intră.

-Ești bine? întreabă îngrijorat

Mâinile lui se așează pe obraji mei si imi ridică privirea spre el. Cum poate să arate atât de odihnit cand a stat toata noaptea să îmi pună întrebări și să mă asculte?!

-Zero?
-Hm? mormăi buimac si ii întâlnesc ochii albaștrii
-La ce te gândești?
-La nimic.

Merg să fac un duș, după mă îmbrac și coborâm la parter. Timpul pentru încă o rugăciune. X se așează tăcut lângă mine. E atât de încordat cand îl privește pe cel care ar trebui să îl numească "tată". La naiba! Dacă o să spună ceva si o să îl enerveze?! Mă las in jos si imi privesc mâinile. Nu termină mai repede de citit... Beth si Ivy se uită rapid la X apoi zâmbesc si își întorc capetele. Ce a fost asta? După 30 de minute ne putem ridica.

-Vreau să vorbesc cu tine, Xander. spune bărbatul și pune mâna după umerii săi

Dar... X imi aruncă o privire rapidă și îl urmează, neavând de ales. Cei doi ies din casă.

-Ajutați-mă să pregătesc micul dejun.

Intru in bucătărie fără tragere de inimă. Oare ce vrea să vorbească cu el? Dacă a intrat la noi in cameră si ne-a văzut dormind pe acelasi pat?! Nu, asta e imposibil! Drace nu! E atât de posibil că... mâna îmi tremură și farfuria îmi alunecă dintre degete, căzând pe podea. S-a spart. Imi ridic privirea spre ei.

-Ce neindemanatic ești! strigă femeia si oftează zgomotos
-Imi pare rău...
-Asta nu o să aducă farfuria înapoi, deșteptule. zice Ivy răutăcioasă
-Ce s-a întâmplat? spune bărbatul intrând în încăpere
-Mi-a distrus o farfurie din setul cel nou!

Las privirea in pământ.

-E doar o farfurie. mormăie indiferent si se aseaza la masă

X vine spre mine apoi se apleacă si strânge toate cioburile. Când nimeni nu era atent la noi isi ridică privirea spre mine si imi face cu ochiul, zâmbind. Se ridică și e foarte aproape de mine. Aruncă cioburile in coșul din spatele meu, privindu-mă.

-Te-ai rănit? întreabă in șoaptă

Dau din cap negativ si ne așezăm la masă. Pofta mea de mâncare a dispărut de mult. Ieri nu am iesit deloc din cameră. Măcar nu m-au obligat să ies si m-au lăsat în pace. Învârt furculița in farfurie si imi ridic privirea spre X care se află în fața mea. Mă lovește cu piciorul pe sub masă, întrebându-mă din priviri "ce e in neregulă". Dau subtil din umeri și îmi concentrez atenția pe farfuria mea.

-Tată, putem să mergem în oraș astăzi? Este ziua unei prietene. spune Ivy si îl privește rugătoare
-Doar dacă Louis o să vă însoțească.
-Desigur, tată.

Ei au voie să părăsească locul ăsta, pentru ca are încredere în ei. În mine nu ar putea avea încredere niciodată. I-am dat toate motivele din lume să nu aibă.

-Putem să mergem si noi? zice X

La dracu, X! Nu...

-Nu. spune simplu
-Sunt ținut prizonier aici?! zice si lovește masa cu pumnul

Bărbatul se ridică de la masă si se sterge cu un șervețel pe mâini.

-Ești ținut aici in siguranță.
-Și ei?!
-Ajunge Xander! Am avut o discuție cu tine mai devreme.

Îl lovesc cu piciorul pe sub masă și renunță la ceartă.

Ies afară cu el si Josh. Bărbatul are ceva de rezolvat la biserică, iar femeia a plecat cu el. X e încă furios pe faza de mai devreme.

-Vreau să plec de aici! zice frustrat si isi bagă mâinile în păr privind copacii care înconjoară casa
-Vorbești prostii! spune Josh serios. Aici ai tot ce iti dorești!
-Tot ce îmi doresc? Ha? Amuzant. Trăiești într-o bulă, amice! Lumea adevărată nu sta închisă într-o casă în mijlocul pădurii! Lumea adevărată e acolo si traieste fiecare clipă, libertatea... cum rămâne cu ea?!
-Suntem in siguranță aici.
-Siguranță? Pentru ce ai nevoie de protecție? Nu am vazut să fie vreun pret pus pe capul tău!
-Oamenii de acolo sunt niste păcătoși care încearcă să ne tragă si pe noi in iad după ei. Diavolul trăiește în interiorul lor si le spune ce să facă. Puțini sunt cei care i-au rezistat. Curând o să înțelegi si tu!

Josh aude telefonul sunând așa că pleacă să răspundă. X e foarte confuz.

-Mi-ai spus că sunt smintiți, dar nu credeam ca atât de tare.
-Vorbește mai încet! zic privind peste umăr
-Există vreo cale să plecăm de aici? întreabă si se întoarce spre copaci
-Drumul ăla continua 4 kilometrii prin pădurea deasă. Nu am avea nicio șansă, nici dacă am încerca. spun in șoaptă
-Nu am de gand să rămân aici, Z! Voi găsi o cale si amândoi vom pleca de aici.

Mă uit iar în spate sperând că Josh să nu ne audă. El încă vorbește la telefon. Întind degetul mic spre el și inspir adânc.

-Promiți?
-Promit! spune sigur pe el si mă prinde de deget