Sierra

Prolog

Bună, știu că la început care plictisitor, dar va promit ca după devine interesant. Sper ca va place! 🤗💞

Câte o dată stai și te gândești și te gândești până ajungi la concluzia ca nu mai poți, simți că vei înnebuni, dar hey, asta-i viața, nu? În viață trebuie să iei lucrurile cap la cap și da, recunosc nu tot timpul merge asa cum vrei tu dar trebuie sa rămâi optimist, nu? Adică uită-te la mine, am 16 ani și încă n-am realizat nimic, dar nu-i grabă... contează să fii optimist pentru că poate cândva vei ajunge cineva, dar desigur trebuie muncă, nu?

În fine, uite cum stă viața mea, adică nu-i interesantă deloc, în liceu nu-s populară dar nu-i bai, mai sunt și pițipoanecele liceului care se mai uita în scârbă la mine sau îmi mai arunca câte o replică de prost gust dar nu le bag în seamă, dacă aș sta să-i ascult pe toți cum mă jignesc ar fi o pierdere de timp.

Peste o săptămână vine clasa a 10a, dar nu-s emoționată mai deloc, adică în clasa a9a la început am crezut că voi fi mereu ca în serialele de pe Disney, dar asta e doar la televizor, nu?
Clasa a 9a a fost... nu pot să spun oribilă pentru că mi-am cunoscut cea mai bună prietene pe care o am în prezent. A fost pe la mijloc dacă pot sa zic, mereu am fost tipa aia care te ajută la teme sau are mereu un pix în plus pentru un coleg, de asta m-am înțeles oarecum cu toți din clasa.... înafară de Ema și grupul ei de pițipoance... ea nu ma înghițit din generală chiar dacă am încercat să ne împrietenim. Ea e fix opusul meu, adică mereu machiată, mereu îmbrăcată strident și obsedată de atenție. Să fiu sinceră e frumoasă, chiar foarte frumoasă... doar că e cam curvă. Din semestrul 2 din clasa a9a s-a combinat cu căpitanul echipei de fotbal, și încă mă mir cumde încă le ține relația, adică încă îi văd ținându-se de mână, nu că mă deranjează, doar ca ea pare mai ușuratică, dar vorba aia "nu judeca o carte după copertă".

Chiar și așa, mi-am făcut multe planuri pentru clasa a 10a, nu că aș învața prost dar nu prea mă pot lăud, cea mai mică medie a fost de 7 la chimie... și asta pentru că nu mă suportă profu, pff... de parcă eu i-aș fi zis ceva când se uita după boboacele de anul trecut, nu după mine, evident, deși am ceva forme, dar nu mă laud.
Marina este cea mai bună prietenă a mea, e la fel ca mine, doar ca e puțin mai petrecăreată, adică serios, am auzit o dată că a băut atât de mult la o petrecere încât a început sa danseze pe mese, doar când mi-o imaginez îmi vine sa râd.

Săptămână trece repede, chiar foarte repede, dar de ce mă mir? Toată vacanța a trecut ca prin urechile acului. Astăzi trebuie să mă duc la liceu... cred că mă duce frate-miu cu mașina, el e a 11a, dar pe lângă mine e foarte popular.
Pentru prima zi m-am gândit sa fiu simplă, ca până acum. Îmi iau o pereche de blugi negrii, un maieu alb, o cămașă în carouri și vans-urile mele preferate. Părul mi-l lăs desprins, chiar arăt ok, cel puțin mie îmi place.
Cobor scările și îl găsesc pe Teo pe canapea așteptându-mă. E îmbarcat complet în negru și cu părul dat pe spate, mereu a avut părul perfect aranjat, adică serios, are părul mai aranjat decât îl am eu.

-Ești gata de prima zis? Îl întreb.

-Meh, să zicem. Oricum, am auzit ca s-au mutat la noi în școală un grup nou de băieți, sunt în clasă cu tine.

-Un grup nou zici? Mișto, chiar sunt curioasă.

-Mda, hai s-o întindem că întârziem.

După 10 minte de discuții irelevante ajungem în fața școlii. Sute de copii stând în fața șcenii din fața liceului ascultă ce vorbește directoare, pe mine nu prea ma interesează, sa fim serioși, mereu e la fel discursul. Din mulțimea uriașă observ o piticanie blondă, îmbrăcată în blugi precum ai mei și un tricou negru, pe deasupra are o geacă de piele neagră și vans-urile care se potrivesc la exact. Cum o zăresc cum fug înspre locul unde stă ea, când sunt pe aproape ceva tare îmi taie calea, căzând pe jos. Când îmi ridic privirea privesc în băiat brunet, îmbrăcat în totalitate în negru și cu ochii albastrii. Dau să mă ridic, dar aud o voce groasă dar destul de sexy.

-Nu vezi pe unde mergi? Îmi reproșează.

-E vina mea dacă mi-ai tăiat calea? Îi reproșez înapoi.

-Comentezi? Spune arogant.

-Nu, ți se pare. I-o arunc înapoi.

Dau sa plec de lângă el dar mă prinde de încheietura.

-Asta nu rămâne așa. Îmi zice la ureche.

-Hă? Zic confuză și ma smuncesc din strânsatura lui.

Cine s-o mai crede și ăsta? Plec înspre Marina dar nu o mai vad acolo așa că mă hotărăsc sa mă duc în clasă văzând ca majoritatea plecase în clădirea uriașă din fața mea.

Ajung în clasă, diriga încă nu apăruse, dar cam toți colegii mei erau la locurile lor. În spate o văd pe Marina stând pe telefon, când ajung în fața băncii își ridica privirea plictisită spre mine, în adoua secundă o văd cum sare direct în gâtu' meu, mă strânge atât de tare încât cred că o să leșin.

-Ce faci faaaa? Spune ea entuziasmată.

-Bine, tu? Spun plictisită.

-Bineee. Oare ce are de-i așa fericită din prima zi?...

-Hai să-ți spun ce-am pățit. Îi spun așezându-mă în bancă.

După ce îi spun întâmplarea cu tipul misterios de afară intră diriga în clasă.

-Bună ziua copilași, bine ați venit în prima zi de școală din clasa a 10a. Sper sa învățați mai bine anul ăsta având în vedere că este cu puțin mai greu decât anul trecut. Trecând cu vederea peste asta, hai sa vi prezint pe noii vostri colegi. Puteți întra.

După ce scoate ultimele cuvinte din gură întra 5 băieți bine făcuți în clasă. Toți îmbarcați la fel, în negru din cap până în picioare. În capul lor stă chiar tipul care a dat peste mine afară.

-Fă, ăla-i. Ii spun în șoaptă Marinei și îi arăt discret cu degetul spre tipul solid din fața clasei.