MANIAC

Capitolul 23

Sugativ negativ de energie

Toate fetele știu că nu contează dacă se
îndrăgostesc de însuși diavolul,
dacă el le-ar iubi precum iubește iadul.

Porțile metalice ale parcului dintre 19 și Lincol sunt înfiorătoare oricum ai da-o, zău. Poate să fie și o petrecere de copii aici, cu baloane colorate și râsete și tot ar părea ca și cum ar urma să devină o scenă a unui film de groază. Gardul metalic e foarte înalt și arată ca și cum ai intra într-o fortăreață sumbră și demonică. Râd în sinea mea făcând o glumă răutăcioasă despre porțile iadului.
Mă sprijin cu spatele de zidul roșu de cărămidă și mă închei la geacă până sus apoi îmi îndes palmele în buzunare și îmi bâțâi piciorul în așteptarea lui Caleb. Suntem la sfârșit de octombrie așa că destul de rece, iar picioarele mele mai că tremură prin materialul zdrențuit al dressului. Arunc o privire spre porțiunile dezvelite de stratul catifelat și negru apoi îmi mijesc ochii. O să trebuiască să frec trei zile urmele de vopsea pe care mi le-a lăsat Micah pe picioare. Ticălosul ăla a îndrăznit să... Îmi ridic privirea când aud un fluierat și mă dezlipesc de perete.

- Doamne, cât mi-ai lipsit! Spun și îi sar în brațe ignorându-i tusea înfundată.

Nu-mi pasă că se sufocă. E prietenul meu de suflet și mi-a lipsit al naibii de mult. Mă doare că a încercat să mă îndepărteze.

- Am avut nevoie de timp, știi?

Își bagă mâinile în buzunarele jachetei de blugi și întrăm pe porțile sinistre ale parc-iadului și niciunul nu mai spune nimic până ce găsim o bancă. Vântul împrăștie frunzele de culoare ruginie cu tot cu praf peste trotuar. Privirea lui coboară spre bărbia mea și-mi amintesc că probabil nu are habar că eu am fost ultima persoană care a văzut-o în viața -și moartă- pe fata dispărută despre care vuiește întreg campusul.

- Ai avut nevoie de timp? Ridic sprânceana.

- M-am despărțit de Lilith.

Dau ușor din cap și repet cuvintele m-am despărțit de Lilith în cap de parcă nu ar fi reale. Caleb mă privește timid așteptându-mi reacția. Îmi adâncesc bărbia în gluga de la geacă și lovesc bordura cu piciorul încălțat în bocanc.

- Mi-a spus, vorbesc și trag aer în piept. Dar nu mi-a dat detalii. Poate o vei face tu.

Mișcă din umeri ca și cum i-ar fi greu să poarte conversația asta cu mine. Îl opresc înainte să înceapă fiindcă dacă nu îl întreb acum și intrăm în discuția despre el și Lilith, nu voi mai avea șansa să o fac.
Îl prind de braț.

- Mai întâi spune-mi de ce m-ai evitat săptămâna asta. Am bănuit că din cauza despărțitii și poate aveai impresia că e ciudat să pierzi vremea cu mine după asta, dar noi am fost prieteni și înainte să te combini cu colega mea de cameră. Mă simt de parcă te-ai fi despărțit de mine, nu de ea.

Chicotește și își strecoară degetele prin păr, dându-și bretonul într-o parte.

- Nu te-am evitat. De fapt, te vedeam peste tot.

- Deci te ascundeai, să-nțeleg.

Caleb mișcă din cap respingând ideea.

- Nu, Maeve. Nu te evitam, nu mă ascundeam și nici nu fugeam de tine. După seara de la pub când te-am lăsat să te întorci singură la cămin, m-am simțit de parcă mi-aș fi încălcat promisiunea. Ți-am promis că voi avea grijă de tine la facultate și nu m-am ținut de cuvânt.