Sub steaua noastră

Noaptea în care am avut parte de dragoste

 Nu imi venea sa cred. Nimeni nu a facut un lucru la fel de frumos ca acesta pentru mine niciodata. Am inceput sa plang pentru ca eram surprinsa. M-am pus jos langa Ryan. Ohii lui verzi erau rataciti in ai mei. Zambetul lui era senin si sincer, chiar puteam sa ii vad o lacrima curgand agale pe obrajii lui rosiatici. Parul lui era purtat de vand facandu-i suvitele argintii sa iasa la iveala. Dupa ce m-am adunat inapoi  i-am apucat mainile si l-am privit direct in ochii profunzi .

-Normal ca da!

Ryan s-a ridicat usor in timp ce ma tinea in continuare de maini si m-a ridicat in sus. Mi-a pus inelul cu o miscare lenta pe inelarul de la mana dreapta. In acel moment am lasat buchetul cu grija pe jos si l-am sarutat. El m-a sarutat inapoi. Se simtea de parca in jurul nostru erau milioane de scantei. Nimic nu mai conta pe moment, nici tata, nici mama, nici nimeni si nimic. Dupa ne-am intins pe gazon cat timp ne uitam la stele. Cuprinsa de magia stelelor l-am intrebat pe Ryan.

-De ce acum?

Ryan si-a intors privirea catre mine.

-Adica? De ce te-am intrebat acum? i-am aprobat din cap. Pentru ca mi-am dat seama din mesaje ca voiai sa discuti despre noi. Asa ca am decis sa usurez situatia si sa fac lucrurile sa decurga mult mai frumos.

Am mai stat ceva timp sub cerul impodobit de stele si am vorbit. La un moment dat am inceput  sa tremur usor pentru ca se lasase frig. Ryan si-a dat seama imediat.

-Poftim, ia hanoracul meu. O sa iti tina de cald.

-Mersi, nu m-am gandit ca o sa se lase atat de frig.

-Hey, ce zici sa bem o ciocolata calda? Este cafeneaua chiar la cativa pasi de liceu. Ce zici?

-Suna perfect, insa trebuie sa ne intoarcem inapoi aici, defapt eu trebuie sa fiu inapoi aici, nu tu. 

-Um de ce? 

-Stii bine ca tata nu stie despre noi, defapt absolut nimeni nu stie in afara de Nina. Iar tata crede ca eu acum alerg si vine sa ma ia inapoi cand ii dau mesaj.

-Ah, am inteles.

Am pornit inspre La caffe, cafeneaua de langa liceu.

-Si, sora ta crede ca noi suntem impreuna. Adica suntem dar din seara asta oficial.

-Pai nu i-am spus cuvintele ,,suntem impreuna", dar presupun ca asta crede.

Ryan a facut cinste cu ciocolata calda. Am ras si am povestit  pana cand mi-am dat seama ca trecuse deja doua ore si ca trebuia sa il sun pe tata.

-Hey, ar cam trebui sa il sun pe tata sa vina sa ma ia. A fost foarte placuta seara aceasta.

-In regula. Atunci te duc la liceu si il suni dupa ce plec eu, da?

-Dap.

M-a condus inapoi inspre liceu si a plecat, lasand in urma senzatia buzelor lui peste ale mele. L-am sunat pe tata si l-am asteptat, nici nu a durat prea mult ca a si ajuns.

-Hey, cum a fost cina?

-Foarte buna, ti-am luat si tie ceva la pachet, a raspuns mama fara sa se uite in spate.

-Dar cum a fost la alergat? Nu stiam ca primesti flori cand alergi singura, intreba tata foarte suspicios.

Am stat pe ganduri si am venit cu cea mai buna minciuna care sa ma scapa de orice alta intrebare.

-Pai mi s-a facut frig la un momet dat, asa ca m-am dus in vestiar sa vad daca gasesc in dulap ceva cu care sa ma incalzesc si am dat peste acest hanorac. Pe o banca era acest buchet de flori, si am decis sa il iau acasa ca sa stea in apa pana maine cand il voi inapoia. Ar fi fost pacat de el sa se ofileasca, am spus eu cu un glas ferm.