Sub steaua noastră

Noaptea în care am făcut pași

Dintr-o data s-a auzit soneria de la usa. Am inceput sa intru in panica. Chiar imi placea de Ryan. Nina m-a impins inspre usa.

-Buna!

Ryan statea drept in fata mea privindu-ma in ochi. Avea un buchet de trandafiiri rosii. L-am poftit in casa si i-am facut cunostinta cu familia mea. Rayan i-a dat buchetul mamei, care chiar a fost un gest frumos. Dar totusi ma simteam ciudat. Sincera sa fiu, ma asteptam sa imi dea mie buchetul, insa nu ma pot supara pe asta, ar fi copilaresc. Ryan a iesit din casa, când s-a intors inapoi, avea cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in viata mea. Era un buchet de trandafiri negrii cu o cutie de ciocolata.

-Wow, Ryan, e cel mai frumos lucru pe care l-am vazut. Nu trebuia...

-Ce fel de baiat as fi daca stiu ceea ce iti place si sa iti dau ceva mai prejos?

-Da, dar nu trebuia sa aduci nimic...

-Sophia, sa fim seriosi, nu vii la prima intalnire cu mana goala.

-Masa este gata! striga mama din bucatarie.

Cina a fost perfecta, am ras si am povestit. Insa dintr-o data ceva stricat atmosfera.

-Si, Rayan, ce clasa esti?

-Pai, am terminat liceul .

-Ai 19 ani? intreba tata intr-un mod destul de sever.

-Nu, am 18.

-Pai cum de ai terminat la 18 ani liceul?

-Parintii m-au dat la scoala de la 6 ani.

-Interesant. Sophia, pot sa vorbesc cu tine o secunda? zambi tata fals.

Tata m-a dus pana pe hol unde nu se prea auzea din bucatarie mai nimic.

-Ce este in capul tau? Ai doar 16 ani! Iti interzic sa mai iesi cu el!

-M-ai spune-o inca o data. Te provoc.

Aveam o furie de nedescris, niciodata nu am mai fost asa. Tata se enervase si el.

-Am zis ca nu mai ai voie sa iesi cu Ryan! NU ai inteles din prima? Sau nu ai vrut?

-Nu am vrut! Este nedrept!

Intre timp, mama i-a explicat delicat lui Ryan sa plece.

-Pa Sophia!

Mi s-a rupt inima când l-am vazut, avea o fata de catelus trist. Era nedrept ce se intampla.

-Tata! Nu este corect!

Apoi am fugit in camera la mine si mi-am incuiat usa.

-Sophia? Sunt eu, Nina. Pot sa intru?

Nina era cea mai importanta persoana pe care o aveam, asa ca am lasat-o sa intre.

-Imi pare rau...

-Dar nu este corect!

-Stiu, e normal, la varsta asta nu prea gasesti baieti. Si ai mai multe variante de la varsta de 18. Mama te intelege, si ea a fost in situatia ta de multe ori, si eu la fel. Tata incearca sa fie doar protectiv.

-Nu i-am cerut eu asta.

-Nici nu trebuie, este responsabilitatea lui.

-Da, dar nu vede ca nu ma face fericita?

-Te inteleg, il placi pe Ryan, e si normal. Este un dragut. Uite, ai nevoie de putin timp ca sa iti limpezesti mintile. Eu maine la prima ora o sa plec.

-Asa devreme?

Am inceput sa plang.

-Am nevoie de tine!