Bărbatul își ridica privirea de pe catalog și ma roagă din priviri sa ii dau un răspuns.
- Încă nu m-am decis. Schitez un zâmbet strâmb și își da ochii peste cap exasperat.
Se întoarce la catalog răsfoind cu speranța că voi găsi un tatuaj care sa îm...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
Stau și privesc absentă tavanul închis la culoare. Nuanța sa neagra îți dă impresia ca te afli într-o continuă cădere, într-o groapă fără sfârșit. Din când în când firicele albe îl străbat, atunci când o mașină își face apariția pe strada de lângă bloc și tot odată dispar cu aceasta. Oftez greoi din cauza nesomnului, este a doua seara la rand în care nu pot sa adorm. Gândul ca peste trei zile se dau probele pentru facultatea de "Arte Muzicale" ma omoară. Sunt într-adevăr pregătită pentru probe? Sunt suficient de talentată pentru a fi admisă? Oh, Dumnezeule! Cu siguranță o dau în bară!
Ayline, trebuie sa te liniștești! Conștiința își face și ea apariția.
Poate are dreptate. Trebuie sa ma liniștesc. Am muncit mult pentru aceste probe, nu ar trebui sa am atâtea emoții. Sau ar trebui? Oh, la naiba cu gândurile astea! Gesticulez nervoasă din mâini și ma ridic îndreptându-mă cu pași apăsați spre bucătărie. Înșfac un pahar din sticlă neagră și torn lapte rece în el, ar trebui să mă ajute să dorm. Deschid ușa terasei, iar adierea rece îmi mângâie pielea obrajilor făcându-mă să tresar. Mă fac comodă pe scaunul de lângă masa de sticlă și privesc luna. Este atât de mare în seara asta! Dacă îmi aduc bine aminte a spus despre asta la știri. I-au creionul de pe masă și încep să desenez în jurnal. Mâinile delicate strâng cu precauție micul instrument și îl ghidează într-un dans lent. Desenez un cerc, apoi pete negre își fac apariția pe mica bilă. Firișoare cresc din partea de jos a foii și acoperă o jumătate din lună, acestea sunt ramurile copacilor. Un nor se strecoară printre acestea încercând din răsputeri sa atingă luna, dar doar vârful o atinge.
Dau pe gât ce a mai rămas din paharul cu lapte și privesc desenul. Luna este protagonista, strălucind mai tare decât toate celelalte elemente. Ramurile copacilor sunt conturate de frunze, iar norul este precum o ceata, aproape neoservabil. Mici licurici sunt împrăștiați haotic pe lângă luna, practic gravitand în jurul acesteia, dar unul dintre ei se prăbușește atrăgând atenția cu o linie luminoasa, steaua căzătoare. Zâmbesc mulțumită și ma îndrept spre pat. Trebuie neapărat sa dorm, mâine va fi o zi lunga.
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
— Ayline, trezește-te! O voce cunoscută mă strigă în timp ce tot corpul îmi este zgâlțâit. Ce vrea de la mine? Nu vede ca dorm?
— Lasă-mă, mormăi iritată, apoi adaug când începe sa ma zgâlțâie din nou. La naiba! Ți-am spus să mă lași! Nu vezi ca dorm?
