L u n a t i c / / KNJ

~ prolog ~

16.12.2019, ora 18:40

Lumea nu este atât de roz precum pare.
Pentru mine niciodată nu a fost.
Încă  de când eram mică, părinții mei mă obligau să fac anumite lucruri, ca sa fiu fata lor perfecta, ca sa nu le patez numele, iar eu fiind mică am acceptat, crezând că va fi usor sa imi voi face părinții mândri. Ei bine, nu a fost așa.

Când au văzut ca le merge, și-au luat-o in cap, punând si mai multă presiune pe umerii mei. Nici acum la șaptesprezece ani nu s-au oprit in totalitate. Când ceva nu le convine, ma pedepsesc cu lovituri zdravene, ori îmi tau din mese.

Când am venit din America la acest liceu, am cunoscut o fată, cea mai bună prietena a mea. Ea avea situația asemănătoare cu a mea, însă la liceu ea era batjocorită, așa ca după aproape doi ani, ea a apelat la un gest necurat.
S-a sinucis.

Eu fiind prietena ei, batjocura a venit la mine. Simt ca îmi explodează capul mereu! Ei nu stiu cum e să ai astfel de părinți. Speram ca măcar la liceu sa am bula mea de recreere, însă la ce te poți aștepta de la adolescenti care vor sa fie 'faimoși'?

Cu fiecare gând făceam pași mărunți către capăt.
Cu lacrimi în ochi, mi-am adunat tot curajul gândindu-ma la Hwa. Singura persoană care m-a înțeles, singura care mi-a fost alături a plecat fără sa își ia rămas-bun.

O adiere de vânt și-a făcut aparția, e și ultima.
Am inspirat adânc, mi-am închis ochii și mi-am lăsat corpul să cadă.
Voi scăpa de acel chin, voi ajunge la Hwa.
Corpul meu a căzut cu viteza..
De atunci n-am mai simțit nimic.

Așa se simte să fi mort?

Atunci se simte bine.

Voi verifica capitolele scrise cu luni in urma, daca vor fi pe placul meu ca acest prolog, le voi posta, insa  daca se va intampla contrariul, primele capitole vor  aparea in decembrie. Pupici!