We Can

Noaptea

Matt

După ce-l lovesc bine pe obsedatul care a facut un mare show în bar și îi zic să-și ia arfele și să plece, merg în spatele barului să mă asigur că această fată este bine. Intru și o văd plângând lângă barman. Avea un chip frumos, chiar și plâns. Avea în ea o tristețe frumoasă, ucigătoare chiar. Părul ei lung și auriu sclipea chiar și în întuneric, ochii ei mari mă făceau să vreau să o cunosc. Voiam să îi aud și vocea, așa că m-am grăbit să ajung la ea.

- Ești în regulă?

- Da, mulțumesc! Nu știu ce urma dacă nu interveneai tu. Mulțumesc! se rușinează.

- Stai liniștită! În lumea asta, mai trebuie să fie și câțiva ca mine.

Încerc să las aroganțele la o parte și o invit să ieșim din bar. Spre surprinderea mea, acceptă, îl salută pe barman și îl îmbrățișează, fapt care mă face gelos, își ia gentuța și mă întreabă:

- Unde vrei să mergem?

- Știu un loc care, cred că ți-ar plăcea.

Ieșim împreună afară, în liniștea nopții. Mă uit după obsedat să nu cumva să fie prin preajmă și apăs pe cheia de la mașină și îi deschid portiera.

- Ești invitata mea.

Pe chipul său se arată în sfârșit un zâmbet.

- Nu cred că e bine ce fac.

- Nu-mi spune că ți-e teamă de cum conduc?

- Nu, dar nu te cunosc... . 

- Nu fi atât de sceptică. Nu toți oamenii sunt la fel. 

Observam că se lasă greu, dar tot ce îmi doream era să o cunosc, să aflu mai multe despre ea, deoarce, pentru prima dată, simțeam că îmi pasă de cineva... .

Se uită la mine cu ochii ei mari și zâmbește. Mă apropii de ea și o iau de mână.

- Uite, nu trebuie să îți fie frică. În viață, trebuie să ai curaj, să lupți și să devii mai puternică pe zi ce trece. Eu sunt Matt și, în seara asta, nu vreau decât să te cunosc și să văd ca ești liniștită, având în vedere problemele cauzate de acel nenorocit.

Îmi strânge mâna și chicotește. Părea să fie foarte entuziasmată de ceea ce i-am zis. Se îndreaptă ghidată de mâna mea și se urcă precum o prințesă foarte delicată în mașină.

Niciodată nu am mai avut o fată atât de frumoasă în acest Ford Mustang. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Am stat puțin și i-am închis portiera, apoi m-am urcat la volan.

- Leah mă numesc.

- Încântat!

- Încântată! Deci unde spuneai că mergem?

- Ai să vezi!

Eram așa de bucuros că acceptat oferta mea. Acum nu voiam să o dezamăgesc.

Am accelerat și am pornit direct către locul meu favorit, unde n-am mai fost de vreun an.

Era vorba de un ponton părăsit, unit de marginea unui lac imens, înconjurat de bogăția naturii, bătrânii copaci. 

Acea noaptea părea a fi una specială, având-o pe Leah în dreapta mea, mergând către locul meu favorit și mai era și lună plină. Părea o poveste de vis, magică, ce n-aș fi vrut să se mai termine.

Ajung la fața locului, cobor și îi deschid ușa.

Ușor iese surprinsă de peisaj și spune:

- Nu știam de locul acesta! Este splendid!