Hogwarts.

Capitolul 20

Fugeam plângând către coliba lui Hagrid , simțeam nevoia să vorbesc cu cineva .  Cineva matur , iar Hagrid era genul acela de persoana care iti spune o vorba calda fix cand ai nevoie . Chiar dacă o pateam sa intru in detenție si sa stau 39273 de ore cu Snape ,  imi asumam fapta.
Ajung in fata usii la Hagrid si bat mai mult timid , gandindu-ma la un momentdat ca nu e o idee tocmai buna si probabil ar fi trebuit să mă întorc si sa ma bag in pat.
- Evelinne! spuse o voce groasă din spatele meu si era Hagrid cu două găleți de furaje. Ce cauti aici la ora asta ? Stii ca nu e bine sa pleci de una singură mai ales în miezul nopții? Haide in coliba , sa iti fac un ceai ! Si imi facu semn din cap sa intru.
- Da Hagrid, stiu. Dar Sunt atât de confuză si m-am certat si cu Malfoy in seara asta .... , incep eu sa ii explic moartea caprioarei in timp ce mă așez pe un scaun din încăpere . Era cald si primitor înăuntru , un loc bun de servit un ceai .
- Eh, nu iti fa griji micuțo,  Malfoy se cearta cu toată lumea. Nu esti singura care urăște această familie ... , murmură el si imi întinse ceasca de ceai fierbinte.  Avea gust a zmeură de pădure . 
Începusem să îi povestesc de ore , de colegi,  despre prietenii mei... iar la final începusem să îi povestesc ce imi spusese Dumbledore , cum ca părinții mei au fost elevi aici. Pe fata lui Hagrid , din bunătatea care i se citea în ochi, dintr-o data se fâstâci si se ridică brusc de pe scaun vrând să spele ceștile.  Era clar ca buna ziua ca el ascunde ceva. Știa ,  dar probabil i s-a interzis să mi se zică .  De ce ?
-Evelinne,  eu am putina treaba si e destul de tarziu pentru tine . Ideal ar fi sa te duci inapoi in camera ta,  până nu apare Snape. Nu cred ca vrei detenție de la el. , si ma mângâie pe cap ca si cum as fi fost copilul lui si imi zâmbi larg.
Aprob scurt din cap si ii multumesc ca m-a primit si ma duc spre castel. Toata lumea dormea , inclusiv tablourile . Oare Draco, ce face?
Alerg către dormitor , imi dau roba jos si ma trântesc în pat in speranta ca am sa adorm in curând. Chiar asa a fost.

Dimineata , ma trezesc cu greu dupa "aventura" de asnoapte.  Astăzi nu aveam ore , deci era lejer.
Ma îmbrac într-un tricou larg si pantaloni negri si cobor către camera de zi , frecandu-ma la ochi. Bineinteles ,  nimeni nu ma baga in seama.  Decat Pansy.
- Oh, dar vai de mine ! S-a trezit prințesa din pădurea adormită! Si porni in râs ca si cum ar fi facut gluma anului.
- Erai si tu in poveste.... , si imi incrucisez mâinile la piept iar privirea îmi era pe tavan ca si cum as cauta raspunsul. Ah, da ! Vrăjitoarea!

După ce ii dau replica,  care evident , o lăsase fara cuvinte si mai-mai sa ma bată dar nu apuca deoarece eu ieșisem către sala cea mare. Stomacul meu canta o doină cu atata jale..... încât as fi putut mânca si un cal.
Ajung in sala iar la masa era toata gașca nebună. Harry, Ron si gemenii Weasley. 
- Oh , dar ce avem noi aici! Prințesa din regatul Slytherin! adaugă George si făcu o plecăciune în fața mea ca si cum as fi fost o regalitate.
- Încetează George.... si ma pufni si pe mine râsul si ma asez lângă Harry. Buna dimineata si vouă!
- Esti supărată? ma întreba Fred in timp ce se înfruptă dintr-o pară.
- Eu? Nuuu ... am avut o mica aventură asnoapte .
- Ce aventură? isi ridica Ron o sprînceană .
- M-am certat cu Malfoy si am plecat către coliba lui Hagrid in miezul nopții ...
-Oooooooh! exclama gemenii la unison fiind parca mândri de mine ca încalc regulile școlii .  Chiar cu Malfoy te-ai certat?
- Da ... m-a jignit destul de rau ... , imi dau ochii peste cap iar atunci intra chiar însuși Malfoy in sala cea mare cu toată gașca lui mirobolanta.
- Fii atenta ! Si ii vine o idee nebună lui Fred.  Hei! Malfoy! Ai ceva pe față! Si se strâmbă la el , aruncandu-i o tava de plăcintă cu frișcă si ii ateriza fix pe față mai ceva ca in filmele cu clovni.
Măresc instinctiv ochii si toata sala pufnește într-un râs isteric , inclusiv gemenii care faceau mișto de el.
Blondul se enerva la culme și voia să scoată bagheta sa il fărâme pe Fred, dar fu întrerupt chiar de mine care m-am pus in fata roscatului.  Ii stiam reactiile destul de bine si chiar nu aveam nevoie de mai mult scandal.
Blondul ma privi lung si nu spuse nimic , apoi iesi ca furtuna din sala.
- Wow ... ce l-a făcut pe Draco sa se oprească? întreba Harry .
- Chiar nu stiu .... murmur eu si privesc in gol.