Yeah, daddy!

22

-Ah, deja e relex sa te feresti de saruturile mele?

Ma bufneste rasul de-a binelea si ma desprind de le ca sa il privesc. E atat de frumos cand rade incat uit sa ii dau un raspuns inteligent si continui sa ma holbez la buzele lui roz, la dintii perfecti, la gropita pe care o face in obrazul drept atunci cand rade cu toata gura. Imi trec degetle usor peste ea pana cand fata i se relaxeaza si gropita dispare complet.

-Imi place gropita asta, imi scapa inainte sa imi dau seama ca o spun cu voce tare. Harvey zambeste si daca nu l-as cunoaste mai bine as spune ca a rosit putin.

-Multumesc, mama are gropite in obraji si presupun ca ne-a dat cate una mie si fratelui meu.

Zambeste si isi muta privirea in poala si nu pot sa nu remarc cat de tanar pare asa, rusinat, vorbind despre familia lui. Tocmai mi-a dezvaluit cea mai mare cantitate de informatie de cand ne-am cunoscut asa ca nu stiu ce sa fac cu ea.

-Am ajuns, domnisoara, ne anunta Roger si imi vine sa-l injur ca ne-a intrerupt inainte sa il pot intreba mai multe pe Harvey acum ca era dispus sa se deschida.

Ii multumesc si sar din masina inainte sa apuce vreunul dinre ei sa imi deschida portiera. Ma urmeaza si Harvey si il conduc in cladirea de caramida cu tencuiala cazuta pe-a locuri. Ii simt scepticismul in mana dar il ignor si il trag de mana dupa mine pe scari.

Dupa 10 etaje ma hlizesc cand il vad ca respira greu si se stramba la mine.

-Sa stii ca la La Grenoille aveau lift, imi zice cu nasul pe sus iar eu il trag pana afara, pe acoperis ca sa ii raspund.

-Dar nu aveau privelistea asta...

Il observ cum studiaza tot ceea i se intinde in fata. Terasa asta e locul perfect pentru a privi orasul in toata splendoarea lui. Mii de cladiri luminate, parcuri, masini, oameni, toate par atat de mici aici. La ora asta orasul prinde un aer misterios, mai linistit si totusi niciodata adormit. Vuieste in continuare de viata si nu inceteaza vreodata sa ne taie respiratia. Imi iau privirea de la panorama New York-ului si il surprind pe Harvey studiind in continuare terasa linistita, luminata minim, cu felinare vintage cu lumina slaba si galbena, in dreptul fiecarei mese. Mai sunt doar cativa tineri la o masa indepartata si un cuplu care imparte o prajitura.

Ma intorc catre Harvey si privirile ni se intersecteaza.

-Ei, ce zici? Nu-i asa ca-i frumos?

Imi infasor mainile in jurul gatului lui si el ma saruta apasat pe buze.

-Da, esti.

Imi zambeste si ma trage spre o masa de pe margine mai putin luminata.

O fata miniona cu parul brunet si scurt vine sa ne ia comanda.Harvey comanda o sticla de vin si un cocktail cu o denumire exotica pentru mine si pot doar sa sper ca nu e tare.

-Te lasi pe mana mea cu mancarea? il intreb sprijinindu-mi coatele de masa si barbia in palme. Harvey imi face semn ca da. Comand doi burgeri cu cartofi prajiti. Dupa ce pleaca fata micuta Harvey isi ridica dramatic sparcenele.

-Cei mai buni burgeri din tot New York-ul, il informez.

-Si totusi...burgeri la prima intalnire...cu mainile alea micute, spune si se uita la mainile mele impreunate pe masa in fata noastra.

Imi dau ochii peste cap si ma uit la el provocator.

-Nu am nimic de ascuns! Dam toate cartile pe masa! ii zambesc si gropita de pe obrazul drept isi face din nou aparitia. Asta imi aminteste de discutia din masina pe care sper sa o pot invia.

-Siiii, ai un frate. Cum il cheama?

Harvey imi zambeste si pot simti in zambestul lui ca nu o sa divulge prea multe. Dar trebuie sa incerc si ma voi multumi cu ceea ce vrea sa imi spuna.