Kendrick

Capitolul 26

Statele Unite e țara în care pericolul pândește din umbră.

— Fii serios, Kendrick, pufnește, ridicându-se din pat încolăcită acum în cearșaf. Unde e camera ascunsă? mă chestionează, ridicându-și de pe jos bustiera și tricoul. Pe câți bani ai pus pariu cu gașca ta de idioți? continuă cu seria de întrebări, ridicând și colanții găsiți pe sub pat.

Deci acolo au aterizat...

— Nu am pus nici un pariu, Tegan, ce naiba ai? Mă crezi în stare să-ți fac așa ceva? îi distribui și ei un set de întrebări, încercând să fac în așa fel încât să nu se iște o altă scenă dramatică.

Spuneam că iubesc drama, că din asta sunt făcut în ultima vreme, însă cred că ar trebui să o las baltă. Asta mi-a fost spus de multe ori, dar moartea tatei m-a derutat complet, făcându-mă, mai nou, să distrug sufletul unui înger precum Tegan.

Telefonul începe să-mi sune în buzunarul pantalonilor pe care încă îi am pe mine, însă nu-mi pasă cine este, nici dacă e tocmai Chung sau ceilalți. Vreau doar să îndrept lucrurile care au luat-o deja pe arătură, însă dacă nu voi răspunde, risc cel mai probabil să fiu demascat tocmai de ei.

Dar asta este! Într-un final, Tegan tot ar fi aflat despre asta, despre cât de materialist sunt, pe lângă dobitocul din mine.

— Ești însetat de bani, Kendrick, începe din nou, trăgându-și pe ea ultima piesă vestimentară. Ai face orice doar ca să obții câțiva amărâți de bani. Mi-e rușine mie că m-am lăsat așa ușor dusă de val de sentimentele ce mă apasă pentru tine.

Telefonul se oprește din sunat, însă rămân cu ochii blocați pe un punct fix puțin mai departe de ea, încât nu văd când aceasta se ridică și mă împinge cu toată puterea sa spre ușă, arzând în ea acum dorința de a mă vedea plecat. Totuși, mă impun gesturilor sale, luându-i mâinile de pe mine, însă le plasez înapoi pe piept, doar că acum tocmai în zona inimii. Șatena încetează cu gesturile sale copilărești, fiind, într-un oarecare fel, hipnotizată de cântecul pe care inima mea îl fredonează acum sub palma sa.

— Felul în care bătăile inimii mele se aud, nu sunt destul de credibile pentru tine? o chestionez, ținându-i în continuare mâna acolo. Poate tu crezi că totul e o minciună, că mă folosesc de tine, însă nu. M-am schimbat pentru că am ajuns să țin la tine.

Deși sunt în acest moment mai sincer ca niciodată, se pare că nu e destul de credibil pentru ea. Sau poate că e?

Mă privește nedumerită, simțindu-i mâna cum se dezlipește de pe piept și urcă tot mai mult, atingându-mi cu buricele degetelor gâtul, bărbia, buzele și într-un final, obrazul. Îl mângâie cu delicatețe, ceea ce mă face să-mi închid ochii și să cred că am fost iertat iarăși de către ea. Însă când mă aștept cel mai puțin, simt o arsură pe obraz a naibii de usturătoare. Capul mi-e întors într-o parte, pesemne că nu a dat doar în joacă sau într-un mod ironic, a dat cu toată forța sa. Se îndepărtează de mine și își împreună mâinile la piept, nepăsându-i de ceea ce tocmai a făcut. Îmi ating zona rănită cu mâna, încercând să deslușesc misterul gestului pe care Tegan l-a făcut.

Dar nu trebuie să mă gândesc prea mult la asta.

Totul se rezumă la comportamentul meu, și la faptul că ea e mai deșteaptă decât credeam, încât nu a pus botul la nimic.

Dar s-a întâmplat un lucru pe care nu-l va mai putea nega momentan. Faptul că s-a îndrăgostit de mine.

— Felul în care ți-am dat o palmă, nu face situația destul de credibilă pentru tine?! se răstește la mine, iar modul în care obrajii săi încep să prindă o nuanță violentă de roșu, mă îngrijorează. Ieși naibii din camera mea! țipă din toți plămânii ei. Și roagă-te ca tata să nu-ți administreze și el câteva șuturi în fund.