She was there |

~La revedere prima mea iubire~

-Deci deja ai aflat ?Ma intreba ,dar privirea lui nu pare trista ,ci mai degraba dezamagita.

-Nu mi-a venit sa cred.Inca vreau sa cred ca totul e o gluma,spun privin in jos.Ma simt ca ultima proasta.Imi vine sa fug ,intelegi?Imi vine sa fug oriunde!!!Tip ,iar Momo ma trage mai aproape de el ,ca ceilalti sa nu ne observe.

-Linisteste-te ,ma calmeaza atunci cand observa lacrimile din ochii mei.Ma simt moale ,atat de moale ,iar sensatia de greata nu inceteaza sa apara .Ii povestesc si restul intamplarilor ,tot ceea ce SoFi mi-a spus si mi-a aratat ,dar el nu pare prea uimit,semn ca o cunoaste destul de bine.Picaturi usoare de ploaie isi fac aparitia usor pe roba mea de matase fina.Bratele profesorului meu ma cuprind ,iar eu imi las capul usor pe pieptul lui ,inainte ca totul sa devina negru.

~Tae pov~

Curtea liceului pare mai plina ca niciodata.Zeci de elevi in robe colorate sunt imprastiati pe gazonul verde si stralucitor din fata mea.Unii plang ,altii rad ,iar altii fac poze.Aproape ca imi pare rau ca nu am reusit sa ma imbrac si eu la fel,insa am venit cat de repede am putut.Afara s-a inorat deodata si pare ca incepe ploaia,trebuie sa o gasesc pe So Hee cat mai repede.Sper ca supararea sa ii mai fii trecut si sa nu ma urasca atat de tare ,altfel va fii super greu sa o impac.E atat de incapatanata cateodata!Ar trebui sa aiba mai multa incredere in mine...

Ma plimb pret de cateva minute ,apoi imi zaresc parintii alaturi de matusa Jenny.Imi spun ca So Hee e probabil cu una dintre prietenele ei si ca am sa o recunosc dupa pantofii rosii pe care ii poarta azi.Eun Woo ma anunta deasemena ca s-a tuns scurt si ca arata din nou ridicol ,lucru care ma face sa il lovesc incet pe spate .Sotia mea e frumoasa oricum.

In stanga terenului Hye Mi si Mi Ra rad alaturi de ceilalti colegi ai nostrii,iar pe undev prin spate So Ah plange fiindca i s-a rupt o unghie tocmai azi.Privesc si in dreapta si o zaresc intr-un final,dar nu vreau sa cred.Iubita mea e in bratele lui.

Hainele mele sunt ude si pantofii plini de noroi.Se razbuna sau l-a placut mereu?Am stiut eu ca e ceva din momentul in care i-am vazut impreuna pe holurile liceului,din clipa in care i-a zambit.Corpul meu e tot un pachet de nervi si gandurile mele sunt intunecate.Trebuie sa ma car de aici cat mai repede!

~So Hee pov~

Deschid ochii cu repeziciune numai ca sa observ ca sunt pe un pat de spital iar lumina ma orbeste .Ce caut eu aici?In surzina aud o voce cunoscuta caruia un barbat in halat ii raspunde.

-E doar putin anemica,nu trebuie sa va ingrijorati .Probabil ca stresul si oboseala i-au influentat starea.I-am facut o perfuzie cu vitamine ,cand se trezese o puteti lua acasa ,nu are nevoie decat de odihna si de o hrana adcvata ,o sfatuieste el pe mama ce isi freaca mainile de zor .Tata il aproba stiind deja despre ce e vorba si o imbratiseaza incercand sa o linisteasca .Apoi sunt condusi pentru a completa fisa de externare.

-Frumoasa adormita s-a trezit ,sopteste Momo din stanga mea.Am auzit ca vizitezi destul de des spitalul,asa-i?Cum poate cineva sa lesine atat de usor >Imi zambeste el pentru a nu ma panica.Ii privesc chipul clar si observ cat poate sa fie de matur pentru varsta lui.Ce om bun si calm.Sunt sigura ca viitoarea lui iubita va fii o norocoasa .

-Hei.Scuze daca te-am ingrijorat,si multumesc .Cred ca m-am lasat putin dusa de val si am fost prea moale...eu..

-Prea moala?Nu exista asa ceva .La varsta ta ai fost dezamagita de cel in care credeai cel mai mult.Revino-ti fetito,te inteleg.E datoria mea ca profesor si prieten sa fiu langa tine.

-Esti minunat,pacat ca asta nu-mi rezolva nici una dintre probleme pe care nu stiu cum sa le sfarsesc.

-Stii ..ma gandeam ...daca ar trebui sa-ti spun acum sau nu,dar cred ca e momentul cel mai potrivit.Stii proiectul pe care l-am trimis la universitatea aia din Canada ?Am primit un raspuns pozitiv .Nu stiu daca ai sa accepti propunerea mea ,insa eu as dori sa ma intorc inapoi .Singurul motiv pentru care am incercat sa ma intorc a fost SoFi..dar...in orice caz,ai dori sa vii cu mine ?Nu trebuie sa-mi raspunzi imediat.

-Imi pare rau ca nu pot sa-mi exprim bucuria asa cum as vrea ,dar vreau sa stii ca iti sunt foarte recunoascatoare .Nu apuc sa mai spun nimic ,caci socrii mei se intorc mai ingrijorati ca niciodata .Ma scuz si in fata lor si desi nu pare ,chiar ma simt oribil ca i-am ingrijorat asa .Ma intorc acasa unde trag un pui zdravan de somn ,din cauza unor somnifere prescrise de medic.Probabil a observat si el ca nu ma obihnesc prea bine.Cinez in camera apoi observ ca persoana care intra in camera mea nu e nimeni altul decat Tae ,mai furios ca niciodata .

~Tae pov~

Nu pot sa cred cat de linistita sta in camera ei dupa ce m-a inselat cu ala.Tot ce i-am cerut a fost sa aiba incredere in mine ,dar se pare ca nu sunt la fel de important pentru ea  cum consideram eu ca sunt .

-Am auzit ca vrei sa pleci ,ma rastesc eu la ea.

-Serios ,asta e tot ceea ce ai de spus ,Kim Taehyung?

-Kim Taehyung?Se pare ca asa ma cheama .Uaa...dintr-o data ma simt ca un strain ,stii ceva Kim So Hee?Poate ca e mai bine sa ne despartim .Nici tu nu esti atat de importanta pentru mine ,poate am vrut doar sa ma joc ,strig,dar inauntrul meu stiu foarte bine ca nu este asa .

-Esti un idiot!

-A,si "proful" nu e ?Probabil ca de asta va imbratisati astazi cu asa foc la ceremonia de absolvire !Nici nu stiu cum sa te numesc !Spun lucruri oribile,dar le merita,si ea m-a ranit pe mine ,a facut-o intentionatEa ma priveste cu gura intredeschisa si cu chipul plin de mirare!Trantesc usa fara sa o mai privesc ,ma simt atat de ratat ca nu mai vreau sa o vad niciodata.

In dimineata urmatoare o notificare ma trezeste.Imi deschid facebook-ul si gasesc un mesaj de la Han Jae Chan (Momo).E nervos si suparat,insa imi spune ca am gresit.Imi spune ca spera sa nu fiua ca SoFi ,ca nu e nimic intre el si So Hee si ca asta e singura mea sansa in cazul in care nu vreau sa renunt la ea.Urmatoarele lui cuvinte ma lovesc tare si ma sperie.Daca chiar nu ar trebui sa renut atat de usor,si mai tarziu am sa regret?Ma imbrac cat pot de repede si cobor in sufragerie.

-Bunico,unde este So Hee?Intreb repezit ,tregand aer in piept ,dar pana si ea ma priveste confuza si nedumerita.

-Nu stii?Imi raspunde matusa.A plecat cu tot cu bagaj,masina familie noastre a condus-o catre aeroport .

-Ce ?Unde?

-Probabil Canada,ma anunta SoFi.A plecat cu Momo ,dragul meu.Nu te obosi sa o cauti,Canada e enorma...

Ea nu apuca sa termine ,ca o iau la fuga spre masina si sar direct in ea .Dupa 10 minute sunt acolo .Aeroportul este super aglomerat ,iar cea pe care o iubesc nu e nicaieri.O caut peste tot ,intreb peste tot ,prea tarziu.Am fost un idiot si am pierdut-o pentru todeauna.In mintea mea se deruleaza momente ,clipe...o vad zambind.Mi-o amintesc asa cum am vazut-o pentru prima oara.Era inocenta si prostuta ,dar sincera si cu o inima mare.Cum am putut oare sa cred ca ma inseala?Imi amintesc primul sarut si prima imbratisare....o simt si o sper pentru ultima oara...sute de oameni trec pe langa mine si timpul se scurge rapid ,se aud voci pe fundal iar eu ma prabusesc intr-un final in genunchi .

~Peste 6 ani, Canada,6 aprilie ora 4 si 37 de minute~

-Pasagerii sunt rugati sa isi cupleze centurile de siguranta ,va dorim un zbor placut si linistit[....] !

-Esti sigura ca esti ok,So Hee ,daca trecuta cand ai urcat intr-un avion stewardesele au crezut ca e nevoie de o aterizare fortata,rade barbatul de langa mine asazandu-si usor mana pe umarul meu.

-Haha ,esti grijuliu ca de fiecare data ,draga,ii raspund.El rade infundat.

-Totusi ,esti sigura ca vrei sa te intorci in Coreea?Iti spun ca dam lovitura ,nu altceva!

-Desigur ,doar sunt cea mai buna creatoare de moda ,ce crezi ?!Spun cu incredere ,apoi privesc catre fereastra .Imi va fi dor de aceasta priveliste !

  ~ SFARSIT~