Ortigon: Orașul Sufletelor (Vol 1)

4. Sinceritate

Timpul trece extrem de repede mai ales când ești ocupat, în ultima lună am avut un program foarte încărcat, antrenamentele zilnice de magie, cele cu majoretele campania pentru regina balului și căutarea unei rochii perfecte dar,fără succes încă. Nu prea am mai avut timp să mă văd cu Jacob dar, am mai dat unul peste altul în pauze sau la cantină însă nimic mai mult. Toate zilele s-au desfășurat după același tipar, mă vede, mă salută iar eu îi întorc gestul dar astăzi e complet diferit, Sara și Hana au treabă cu organizarea balului iar eu nu am cu cine să iau prânzul așa că s-a oferit el. Acum suntem în curtea liceului pe iarbă, doar noi doi.

- Până la urmă te-ai băgat în toată chestia aia cu regina balului?

- Da, păi m-au convins fetele.

- Sara și Hana, nu?

- Ele plus celelalte majorete. Iar tu, cum de te-ai gândit să candidezi pentru rege?

- Când am văzut că te-ai înscris m-am înscris și eu.

Ridică din umeri.

- Poate vom lua amândoi.

- Facem o înțelegere?întreabă el serios.

- Ce fel de înțelegere?spun eu curioasă.

- Dacă vei fi regina balului...se gândește puțin...să ieși cu mine la o întâlnire adevărata.

- Hmm...iar dacă tu vei fi regele balului...

Îmi taie imediat replica.

- Plecăm două zile din oraș.

Ne uităm unul la altul apoi începem să râdem.

- S-a făcut!spunem la unison și facem strângerea de mână.

- Dar dacă se întâmplă ambele situații?întreb după un timp.

- Facem ambele înțelegeri. argumentează el.

Își pune mâinile la ceafă și se întinde pe iarbă.

- Ce oră ai acum?întreabă el.

- Mate.

- Și n-ai de gând să te duci?

- Nu. Am de gând să stau aici cu tine.

Și-mi pun capul pe pieptul lui. Îi aud bătăile inimii care sunt regulate, e relaxat.

- Cum merge relația ta la distanță?zice el dintr-o dată.

Se joacă cu mâna în părul meu și-mi place.

- Ca orice relație la distanță.

- Mai exact?

- Nu merge.

Telefonul îmi sună dar îl închid.

- Cine era?întreabă el curios.

- Andru.

- De ce nu i-ai răspuns?

- Pentru că nu vreau.

- Când îi vei spune că s-a terminat între voi?

- Nu știu.

Acum îmi țin genunchii strânși la piept și încerc să mă gândesc la ce vreau de fapt. Jacob se ridică și-mi pune o mână de după umeri apoi mă trage mai aproape de el și dau drumul genunchilor. În ochii lui zăresc o flacără ce arde mocnit, se apropie ușor de mine dar eu îi ating buzele cu degetul arătător și-i spun:

- Nu suntem împreună.

- Știu asta dar, știu și faptul că ai vrea.

- Nu e momentul.