Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 16

- Nu vrei sa afli consecintele daca te mai apropii de ea, șarpe! Esti bine?

Antonio se intoarce inspre mine protector. Stai asa, daca e print in regatul vrajitorilor inseamna ca e vrajitor? Se pare ca sunt in urma cam cu tot...

- Multumesc! soptesc eu.

Aproape ca uitasem de nepasarea capitanului. Cum a putut sa stea sa ma priveasca cum clovnul ala ma trage inspre infern? Cum putea sa imi faca asta la doar câteva ore dupa ce mi-a declarat ca ma iubeste? Totusi, poate ma insel si doar atat ca a fost reactia lui Antonio a fost mai rapida. In fine, voi da uitarii întâmplarea asta. Totusi, nu stiu daca voi mai ierta vreodata asa ceva. Il privesc pe acel clovn cum pleaca rusinat, iar prim-ministrul e eliberat.

- Vreau sa merg un moment cu ea! sopteste Antonio inspre prim-ministru.

Domnul nostru ministru aproba linistit si zambitor. Si el stie ceva? Atat capitanul, cat si caruntul se inclina respectuos in fata printului. Mergand alaturi de el, imi dau seama cat mi-a lipsit, nu l-am vazut de atata timp.

- De ce mi-ai ascuns? intreb eu, spargand linistea.

- Am vrut sa te protejez, daca aflai, puteai fi in pericol.

- Asta nu e o scuza! ingan eu deznadajduita. De ce ai avut grija de mine?

- Pur si simplu am vrut sa fi in siguranta! spune el, dandu-si ochii peste cap.

Urasc persoanele care vor sa faca pe indiferentele. Ca mine de altfel.

- Ah, serios? intreb eu nedumerita. Atunci cum de m-ai gasit? De ce pe mine?

Antonio se opreste din mers, privindu-ma curios.

- Atat vreau, sa imi promiti ceva. Paraseste-l pe print!

Stai, ce? Eu nu am nimic cu printul, care e problema?

- Intre mine si print nu e nimic! pufnesc eu, insa il vad ca ridica o spranceana. Vorbesc serios...

De ce i se pare ca mint? Nu mint deloc, de ce crede asta? Ma cunoaste cel mai bine de pe toata planeta asta, de ce nu ma crede?

- Henriette, nu ma minti!

- Nu te mint! ridic eu tonul.

- Henriette...

- Esti vrajitor! incerc eu sa schimb subiectul, insa el imi pune o mana pe umar.

- Priveste adanc in interiorul tau si fi atenta ce vrei.

Ma face sa ma pierd cu firea. Nu simt nimic pentru print, de ce insista?

- Henriette, te rog!

- Inca nu mi-ai spus de ce m-ai luat in grija! spun eu bosumflata.

- Nu pot face asta, Henriette!

- Imi vei spune mai devreme sau mai tarziu, nu-i asa?

Antonio aproba. Nu inteleg de ce am renuntat atat de usor, iar e ceva in interiorul meu care actioneaza impotriva vointei mele.

- Acum, vrei sa iti prezint palatul? intreaba el zambitor, insa eu neg.

- Mi-e teama, Alteta Ta, eu nu am venit aici cu acest scop!

- Oh, nu imi spune asa, ma irita pe urechi daca e spus din gura ta! spune el bosumflandu-se.

Ma imita si pare ca face la fel ca mine. Parca semanam la capitolul ăsta.

- Spune-mi de ce incepeti razboiul, ce vreti de la noi! ma rastesc eu puternic.

- Ceva nepretuit, am crezut ca ai auzit deja!