Pionul vietii

Valuri Nedorite

  Sunt trista?
  Fericita?
  Entuziasmata?
  Îmi vine sa plâng?
  Totul este vizibil pe față mea,
  Nu îmi pot ascunde toate sentimentele astea,
  Doar mă pot ascunde-n camera mea,
  Mă pot ascunde de oamenii care nu vreau să mă observe asa.

  Sunt zile fericite fiindcă de multe ori sunt "ignorantă",
  Îmi vad de treaba mea și nu ma gândesc la ce se întâmplă-n jurul meu.
  Însă sunt zile când ma gândesc la tot,
  La ce fel de oameni am în jur,
  La suferința celor pe care-i iubesc,
  La prostia omeneasca a unora,
  La ce o să se întâmple mai departe,
  La nuditatea din spatele hainelor...
  Totul mă înțeapă, de parcă ar fi spinii unui trandafir roșu,
  O simpla înțepătură...
  Sau cel puțin, așa vreau eu sa pară...

  Durerea inimii,
  Lacrimile nedorite, 
  Tremurul mâinilor,
  Nervii fără sens,
  Gândirea mahmură,
  Neputință de a-mi controla sentimentele,
  Ticurile mele evidente...
  Toate acestea se vad clar.
  Nu sunt o persoana puternica,
  Îmi dau seama de asta,
  Dar pe lângă mine se intampla asa multe lucruri...
  Și deși de multe ori sunt fericita din tot felul de lucruri mărunte,
  Nu putem scoate și suferință din viata noastră...
  Iar când aceasta vine,
  Un val agitat mă lovește din plin,
  Iar eu nu pot ieși la mal...
  Sau cel puțin... pe moment, asa cred
  Simt cum îmi explodează inima 
  Și încerc să ies la suprafață,
  Să iau o gură de aer,
  "Se poate, mereu se poate,
  Totul ține doar de mine!"
  Dar, în acest moment nu ma simt bine,
  Poate mâine...

Idk cand am scris-o exact, dar e în 2019 după mai