Stropi de sânge și lacrimi sunt in neant povărâte
Se strecoară printre sufletele de mult pierdute.
Suflete întunecate și pustiite,
Înecate in pământurile răvășite.
Trupurile ajung un zaț amărui
Îngropate sub bolta cerului albăstrui.
Iar sufletul se agață de un singur fir de ață
Pentru a rămane-n viață.
Însă totul este in zadar,
Moartea deja i-a făcut un dar.
Un dar omenesc
Ce toți și-l atribuiesc.
Omul a vrut de toate,
Într-un sfârșit primind doar o moarte.
O moarte cu durere,
Doar un el și o vedere,
Doar o ea jucând singură un joc,
Doar un el arzând in foc.
El-și plânge de milă,
Se gândește la frumoasa copilă
Ce se înecase în mlaștină,
În mlaștina sufletului lui neexistent.
Ea fiind suferindă de un "instrument",
Iar el de o tristețe cruntă.
"Inima este al tău instrument",
Tot îi repeta aceste vorbe,
Ea ascultă.
El continuă să arunce zicale oarbe,
Ea încă ascultă.
Însă nimic nu se îndreaptă,
Ea este tot moartă.
YOU ARE READING
Pionul vietii
PoetryPrimele poezii sunt mai vechi...mult mai vechi, altele au data exacta când au fost scrise. Poezii sau pur și simplu gânduri de ale mele în momentele mele întunecate (deobicei). Pot fi interpretate cum doriți, eu doar am scris/scriu ce am simțit/sim...
