Auzind acele cuvinte am simțit cum îmi cade cerul în cap.
El era în genunchi,cu capul pe pieptul surorii lui,care nu mai era în viață,din cauza mea.
Corpul meu a început să tremure.Simțeam că mă prăbușesc.
A m o m o r â t o f a t ă,erau cuvintele care mi se repetau în minte.
Localul era gol,lumea a fugit când a auzit împușcătura,tot ce se auzea erau scâncete.Mi-am apropiat pistolul de tâmplă și am închis ochii.Eram gata să apăs pe trăgaci.
--Nu o face.
Spune el cu o voce fără vlagă.
--De ce?
--Fiind că te iert.
Am deschis ochii și l-am văzut cu lacrimi pe obraz,dar nu se uita la mine.