Spider's Love Story

18. E doar vina ta!

-E doar vina ta!

Țip de data asta, lăsând toata durerea acumulată în ultimele zile să explodeze.

-Credeau că știu cine e în spatele măștii! Dar de unde naiba să știu?! Dar ei erau siguri că eu știam!

Îl lovesc cu piciorul în coapsă, urlându-i în față!

-M-au înfometat, m-au băgat cu capul în ulei și m-au ținut acolo până când era gata să leșin! M-au băgat într-un al dracului de frigider până când am făcut țurțuri! M-au electrocitat de zeci de ori și m-au aruncat de pe cea mai înaltă clădire! Nu știu cine dracului m-a prins când eram gata să mă fac praf și pulbere pentru că am leșinat din cauza fricii și m-am trezit din nou pe masa aia nenorocită! Și mereu mă întrebau: "Cine e în spatele măștii!? Cine e Spider-Man!?".

Mă ridic în genunchi și mă apropii de el, lovindu-l cu pumnii pe unde apucam.

-Și știi de ce credeau că știu cine ești!? Pentru că te urmăreau! Te-au văzut de nenumărate ori intrând la mine în cameră noaptea! De unde mama mă-sii știi unde locuiesc?!

Era tăcut. Nu puteam spune ce simte pentru că stătea nemișcat ca o idioată de statuie.

-Dar... Acum are sens... Unde mi-au dispărut mie toate desenele cu tine... Cu..

Și gândul ăsta tocmai ce m-a făcut să cat în gol.. Mâinile încep să îmi tremure și dau din cap negativ, privindu-l..

-D-Dă-ți m-masca jos...

Mă bâlbâi, dar tot nu reacționează. Mă întind spre el și-i prind masca, trăgând de ea cu toată puterea care mi-a mai rămas... Își lasă capul în jos, iar cârlionții ciocolatii pe care-i cunoșteam prea bine ies de sub mască. M-aș fi simțit mai bine dacă un tir ar fi dat peste mine în momentul de față.

-Peter...

Mă dau în spate cât de repede pot, aruncându-i mască. Continuă să se uite în pământ, dar acum îi aud suspinele.

-Îmi pare rău... Am vrut doar.. doar.. să te protejez.. Eu..

-Să mă protejezi!?

Țip frustrată și plină de nervi. Eram atât de nervoasă încât vedeam steluțe verzi în fața ochilor, dar mă luptam să rămân lucidă.

-SĂ MĂ PROTEJEZI?! ASTA NUMEȘTI TU PROTECȚIE?! Uite unde a adus "protecția" ta?! Credeam că mă înșeli, credeam că nu mă iubești și că erai de parere că ai făcut cea mai mare greșeală a ta când ai ales să fim mai mult decât prieteni! Dacă mi-ai fi spus de la început adevarul te-aș fi susținut și te-aș fi înțeles! La dracu, Parker! Tu numești aia protecție când veneai noaptea pe furiș ca Spider-Man la mine în cameră?! De ce ai făcut așa ceva, apropo!

Fierbeam de nervi și l-aș fi luat la bătaie dacă aș fi avut puterea necesară! Nu spune nimic, doar se uită la mine dezdănâșduit, plângând.

-SPUNE-MI, ÎN PANA MEA! Răspunde-mi!

-Eram atât de speriat că vei afla cine sunt.. Și știam că mă desenasei de atât de multe ori ca Spider-Man încât eram sigur că dacă mai vedeai desenele alea mult ți-ai fi dat seama... În plus.. Îmi era dor de tine...

Pufnesc în râs, un râs pe care nu pot să îl cataloghez!

-Peter, ești cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc, dar ai dat dovadă de o mare prostie!

Continui să râd și să plâng.

-De ce nu ai vrut să aflu?

Avea o mină ispășită, puteam simți că își cere iertare cu fiecare celulă din corpul său.

-Mă gândeam la domnul Stark.. Toți știau cine e Iron-Man, iar doamna Potts a avut mereu de suferit.. A fost răpită și transformată într-o bombă... A fost mereu pusă în pericol din cauza asta și mi-a fost frică să nu pățești si tu la fel..

-Idiotule! Domnul Stark a spus tuturor oamenilor! Nimeni nu știe de tine! Dacă mi-ai fi spus nu s-ar fi întâmplat în veci ce s-a întâmplat!

-Știu, știu! E doar vina mea! Și nu ai idee cât de mult regret! Mi-a fost frică și am acționat prost! M-am lasat condus de teama de a te pierde pentru totdeauna și în loc să te țin departe de probleme și suferință aproape că te-am omorât, iar asta nu mi-o voi ierta în veci! Îmi pare rău, Pheobe!

Mă întorc cu spatele la el. Nu mai am nevoie de nimic, vreau doar să ajung acasă..

-Pheobe... U-Unde te duci?

-Acasă! Am terminat-o definitiv cu tine, Peter Parker!

-Pheobe.. Te rog...

I-o tai scurt, ridicând mâinile.

-Zi-mi doar unde dracului sunt și pleacă! Mă descurc eu să ajung acasă...

-S-Suntem în Allentown... Pennsylvania...

-Băga-mi-aș..

-Lasă-mă doar..

-Nu! Doar dă-mi niște bani pentru autobuz și mă descurc eu! Ai distrus o prietenie de o viață și o relație pe care o consideram ca din povești.. Doar las-o baltă, Parker!