Spider's Love Story

7. Vorbind despre păianjen

Râd alături de fete la o glumă spusă de Liz. Am aflat de curând că fetele din școala mea au înființat un FanClub dedicat lui Spider-Man și m-au primit cu brațele deschise. Iar când au aflat că eu am fost cea pe care Spider-Man a salvat-o de la moarte când cu explozia, au început să mă bombardeze cu întrebări despre el. Îl urmăream pe Peter cum face niște abdomene alături de Ned care-mi trimitea priviri întrebătoare.

-Bine, bine! Daca Spider-Man ar fi aici, la liceul nostru, cine credeți că ar fi?

Chicotim toate și privim fiecare băiat din sala de sport.

-Eu zic că Flash.

Miranda murmură și toate râdem și strigam un "nu" răsunător. Peter se ridică de pe saltea, îndreptându-se spre noi. Îl privesc ca în transă.

-Pheobe, tu cine ai zice că e?

-Hmm.. Eu zic că ar fi Peter.

-Fato, zici asta pentru că e cel mai bun prieten al tău!

-Peter chiar m-a...

Mă opresc înainte să le zic de tata. Problemele mele familiale nu sunt treaba lor.

-Ce e cu mine?

Pete zâmbește și bea niște apă.

-Păi, ne gândeam cum ar fi ca Spider-Man să fie la scoala noastră și făceam nominalizări!

-Liz!

-Nominalizări?

-Pentru cine ar putea fi Spider-Man dintre toți băieții din școală.

Clarific eu și mă ridic ca să mă întind. Azi trebuie să dăm niște probe și nu vreau să am vreun cârcel.

-Iar Pheobe a zis de tine!

-Uuuuuu!

-Monica! Feteloooor...

Mă zmiorcăi, simțind cum mă înroșesc din vârful degetelor până la vârful urechilor! Peter are o mină speriată și agitată, iar mie îmi vine să intru în pământ de rușine.

-Nu știam că Spider-Man are atâția fani.

-Desigur că are! E incredibil!

-E un erou!

-Și e sexy!

-Și poate avea la 30 și ceva de ani, să fie căsătorit și să aibă și copii!

Michelle se aude din spatele nostru cu o voce monotonă. Oftez. Câteodată e așa un strică-chef, dar e o persoană superbă și o bună prietenă.

-Vă asigur, Spider-Man nu are mai mult de 20 de ani! I-am auzit vocea. Pete, tu ce parere ai?

-Um.. Um.. Habar n-am? Pro-Probabil... Ar.. Ar trebui să mă întorc la... Um.. Exerciții..

De ce o fi agitat? Parcă a văzut o fantomă! Se duce la Ned, iar fetele ma roagă pentru a o suta oară să le spun exact cuvintele pe care mi le-a spus Spider-Man.

*~*

-Nu știam că e un FanClub la școală pentru el.

Râd și-i strâng brațul lui Peter, lăsându-mi capul pe umărul său. Eram pe acoperișul blocului lui și priveam apusul împreună. Îmi sărută fruntea făcându-mi fluturașii din stomac să danseze conga.

-Mi-aș dori să îl întâlnesc din nou. Să îi mulțumesc pentru că mi-a salvat viața. Și, desigur, ca toate fetele din oraș, mi-aș dori să știu cine e, dar are un motiv pentru care nu își dezvăluie identitatea, corect? Respect asta totuși.

-Toată lumea își dorește să afle cine e. Mai ales infractorii. Are familie, are prieteni. Dacă s-ar alfa cine e, cele mai dragi persoane ale sale ar fi în pericol.

Îl aprob pe Peter. Are dreptate. Pentru toți infractorii Spidey e o mare dure în fund. Acei oameni ar vrea să îl vadă distrus, și dacă nu-l pot răni pe el, o vor face indirect, prin cei apropiați lui.

-Pete?

-Da, iubito?

Ador când îmi zice "iubito". Pur și simplu mă face să mă topesc pe interior.

-Asta a fost o seara excelentă. Mulțumesc.

Îl sărut pe obraz, cuibărindu-mă la pieptul său. Nu am făcut mare tam-tam la şcoală cu faptul că suntem împreună. Doar Ned și Michelle știu de noi. Nu ne interesează de părerea celorlalți. Ne placem reciproc, și asta e povestea.

Trupul i se încordează și tresar, îndepărtându-mă de el. Oare l-am lovit? Îl privesc îngrijorată, întorcându-mi tot corpul spre el.

-Ești bine?

-Da.. Doar că mi-am amintit că i-am zis lui May că vin mai devreme acasă.

-Oh.. Ah.. Ok. Nu-i problemă, Pete. Oricum, și eu ar trebui să plec până nu se face prea târziu.

Mă ridic de pe pătura pe care am stat amândoi, împăturind-o. Îl sărut pe Peter pe obraz și decid să o iau pe casa scării, nu pe scara de incendiu pentru că deja înghețasem. Brațele lui Peter erau calde și primitoare, iar atingerea lui îmi încălzește pielea. Nici nu observasem până să mă ridic, cât de răcoare e afară. Îmi înfășor pătura în jurul umerilor, urcând în lift.