Sentimente pe hârtie

3. În vis

(Song: "Survivor"-Tim Halperin)

2015

Aud din depărtare o melodie vagă, ca prin ceața unui vis. Armonia notelor așezate perfect pe portativul melodiei parcǎ mi-ar trezi ȋn inimǎ sentimente adânc ȋngropate ȋntr-un abis rece și pustiu, sentimente pe care speram sǎ le dau uitǎrii pe vecie, pumnale reci cu lame tǎioase ce ȋmi distrug sufletul ȋncǎ o datǎ. Oare este din cauzǎ cǎ le permit sǎ mǎ rǎneascǎ? Este cu adevǎrat tristețea mea cauzatǎ de refuzul de a da uitǎrii?

Dar cum aș putea uita acei ochi plini de dragoste, pasiune și cǎldurǎ? Cum aș putea uita chipul pe care l-aș fi privit o eternitate ȋn continuu? Cum sǎ uit existența celui cǎruia m-aș fi dǎruit cu totul fǎrǎ a privi ȋnapoi?

Amintirea zilei când am renunțat la orice vis alǎturi de el ȋmi va bântui gândurile pe vecie. L-am așteptat timp ȋndelungat, dar nu a venit, am ȋncercat sǎ trimit iubirea peste ocean, dar aceasta s-a ȋnecat. Am umplut cu lacrimi prǎpastia dintre noi, dar el nu putea ȋnota. Am vrut sǎ zburǎm ȋmpreunǎ undeva departe de toate rǎutǎțile, dar lui ȋi era fricǎ de ȋnǎlțimi. Am vrut sǎ mǎ iubeascǎ doar pe mine, cu adevǎrat, pentru totdeauna, dar el nu știa cǎ exist.

Iubirea ce i-am purtat-o era unicǎ, puternicǎ, aș fi spus de neȋnvins, dar amândoi știm cǎ nu a fost așa. Credeam ȋn miracole și ȋn destin, credeam ȋn puterea dragostei, pânǎ când totul s-a nǎruit ȋn jurul meu. Presupun cǎ acestea sunt consecințele, dacǎ ȋți lași sufletul deschis.

Totuși nu voi uita niciodatǎ cǎ el m-a ȋnvǎțat sǎ iubesc ȋntr-un mod unic, nu voi uita cǎ m-a ȋnvǎțat sǎ visez cu ochii deschiși, sǎ-mi fac speranțe...nu ȋl voi uita pe el. Poate ȋntr-o zi chiar ne vom ȋntâlni. Îl voi ȋmbrǎțișa prietenește și ȋi voi mulțumi pentru cǎ mi-a schimbat viața.

O lacrimǎ fierbinte mi s-a scurs pe obraz, fǎrǎ voia mea, gândindu-mǎ la toate amintirile, toate sentimentele ce i le-am purtat, mult prea multe pentru o singurǎ inimǎ și prea puține pentru a-l aduce lângǎ mine. Imaginea lui mi-a fulgerat ȋn fața ochilor, iar eu zâmbesc incontrolabil, crezând totodatǎ cǎ mi-am pierdut mințile complet. Avea ochii de smarald si pǎrul castaniu. Eram douǎ opusuri ce se completau ȋntr-un mod fascinant: el era focul ce ardea totul ȋn calea sa, iar eu eram apa care ȋncerca cu orice preț sǎ ȋl domoleascǎ.

28/09/2016

Abia acum, dupǎ atâta timp, am realizat cǎ el era un suflet sǎlbatic, liber, tânǎr, iar aceste suflete nu pot fi ȋmblânzite vreodatǎ. Ele trebuie lǎsate sǎ ȋși trǎiascǎ viața ȋn felul lor, fǎrǎ a interveni. Ori ȋnveți sǎ trǎiești ca ele, ori mergi mai departe, ȋnsǎ niciodatǎ nu le vei putea schimba deoarece ele nu vor sǎ fie schimbate.

Uneori mǎ ȋntreb dacǎ tot ce am simțit chiar a fost iubire sau dacǎ totul a fost de fapt doar o iluzie, cea mai perfectǎ iluzie. Am trǎit crezând cǎ sunt ȋndrǎgostitǎ, când de fapt tot ce voiam era sǎ fiu iubitǎ. Mǎcar o datǎ ȋn viațǎ speram sǎ scap de toatǎ ura și sǎ fiu apreciatǎ pentru cine sunt.

Îmi amintesc de momentele când știam cǎ timpul, distanța, nimic nu ne putea separa, pentru cǎ știam cǎ ce simțeam era corect, era real. Dar acum dupǎ ce totul a ars nu a mai rǎmas decât cenușa trecutului și incertitudinea cǎ acolo chiar a fost ceva.

Am fost nevoitǎ sǎ ȋmi reconstruiesc inima doar din fum și praf pentru a o putea lua de la capǎt, iar acum iatǎ-mǎ aici, mai puternicǎ decât am fost vreodatǎ, cu sentimente adevărate şi pure pentru o altǎ persoanǎ, cu alte visuri mărețe alǎturi de altcineva. Dar a merge mai departe nu ȋnseamnǎ sǎ uiți acea persoanǎ, ci să accepți faptul că nu ați fost predestinați, să îi doreşti tot binele din lume şi să păstrezi lecțiile, amintirile si trecutul într-un colț de suflet.

Brusc, muzica liniștitoare se oprește, la fel ca și visul meu, visul ȋn care am trǎit o viațǎ ȋntreagǎ, iar acum cǎ m-am trezit, voi putea merge mai departe. De astăzi, el nu mai este decât o amintire... atât.