Capitolul I : ÎNCEPUTURI
-Haide Mel,spune-mi.
-Oh,nu pot Luke,e secret.
-Tot aflu eu,Mel.
Discuția asta o aveam în fiecare dimineță cu Mel,încercându-l să-mi dea rețeta pentru faimoasa sa plăcintă,pe care o mâncam in fiecare dimineața la restaurantul său.Hmm,poate că restaurant e prea mult spus dar era totuși un loc drăgut,micuț,curat,tipic american,unde adesea veneau să manance cei ca mine care deabea au timp să respire.
-Nu mai mă injura în mintea ta Luke,zise Mel răzând,tot nu primești rețeta.
Era 8:15 ,mai aveam un sfert de oră să ajung la birou,să frunzăresc dosarele și să mă ocup de ele.Lucram în cadrul poliției la departamentul de narcotice.Plăcinta se făcea din ce în ce mai mică pe măsură ce o mâncam,iar mintea mea era departe la copilărie...
Îmi amintesc și acum ferma părinților,când toată ziua alergam animalele cu Mike,prefăcându-ne ca sunt niște infractori.Era visul nostru încă din copilărie să ajungem polițiști,mai mult să fim și colegi.Ei bine s-a întâmplat,dar numai pe jumătate,în timp ce eu eram un amărât de detectiv alergând pe străzi prin ploaie,vânt,ca să scap orașul de nenorocitele astea de droguri,el stă frumos,în scaunul său,la birou,fiind șeful poliției din NY.
-Luke!
Eram atât de prins în gândurile mele că nici nu l-am auzit pe Mel.
-Lukeee,zise Mel din nou.O să întârzii la bioru,dacă mai stai mult pe aici.
Privirea fugise țintă spre ceasul de pe perete,8:57.Ah,iar întârzii.
Dar nici nu am avut timp să mă ridic de pe scaun că liniștea micului restaurant este tulburata de niște motoare ambalate în fața restaurantului.
Ușa se deschise brusc,iar privirea mea rămase țintă către cei care intrau.
Aveam un presentiment că ceva rău avea să se întâmple...
Capitolul II:ÎNTÂLNIREA
Îi vedeam,simțeam că nu au intenții bune.În orice moment mă pregăteam să pun mâna pe pistol,în cazul în care temerile din mintea mea s-ar fi adeverit.
Ajunși la tejgheaua lui Mel,siluetele s-au conturat și mai bine,și am observat că cele trei umbre erau defapt două namile având în fața lor un bărbat mai scund dar care părea foarte sigur pe el.
Brusc mă cuprinse o amețeală îngrozitoare.Dar nu am lăsat asta să îmi distragă atenția de la cei trei.Deodată nu mai auzeam nimic,am văzut cum cel scund pune mâna pe pistol și îl îndreaptă spre mine.
"Pistolul meu a dispărut",asta era în mintea mea în timp ce pipăiam locul unde trebuia să fie pistolul.
-Lukeeeeeeeeeee!Zise Mel.
Căzut la podea,privirea mea rămase către Mel care striga disperat
-Luke...Luke...Luke...
Îl vedeam cum stă lângă mine...
Brusc nu mai vedeam nimic...
-Luke...Luke...
Am deschis brusc ochii,dar Mel dispăruse.
-Luke,te-ai trezit !
Încercând să mă ridic din acel pat în care nu știu cum apărusem am început să conștientizez că sunt într-o rezervă de spital.
-Ce caut aici?Cine ești ?
-Kim Taylor ! Detectiv,narcotice,NY,am fost trimisă să investighez cazul tău.
-Poftim?Cazul meu ?Cum adică detectiv la narcotice?Nu am nevoie de ajutor la cazuri.
-Ai fost dat afară!Ai scos pistolul la o familie venită în "Localul lui Mel" să ia micul dejun.
-Ce?Care familie,zic eu ridicându-ma din pat,dar eram atât de slăbit,că am picat la loc.
-Luke,ușor,ești slăbit.Stai jos și lasă-ma să-ți explic.
-Am de ales?întreb eu ironic.
-Luke ți-am studiat dosarul,ești un om bun,un polițist bun și nu cred că ai fi făcut așa ceva,să ameninți o familie nevinovată.
-Păi logic că nu țip eu,ce sunt porcăriile astea?Încercând iar să ma ridic dar rezultatul fiind același...
-Luke,te rog calmează-te...
-Cine ești tu?Cine te-a trimis?
-Luke uite insigna,m-au trimis de la secție.
-Minciuni,țip eu din nou.
-Luke,zise ea calm,tocmai acest calm mă enerva la culme.Ai fost drogat și tocmai asta te-a făcut să reacționezi așa.
-Poftim?Râzi de mine?
-Nu,analizele au arătat faptul că ai consumat o substanță necunoscută,asemănătoarze LSD-ului care ți-a provocat halucinații.
-Zi-mi te rog că glumești sau că sunt la camera ascunsă...
-Aș vrea să pot Luke...
-Dar cum?
-Asta încercăm să aflăm...Dar pentru moment poți să te bucuri,nu ai post pus sub acuzație,familia nu a depus plângere,mulțumită lui Mel,dar din păcate ești civil acum...
Nici nu puteam să îmi imaginam una ca asta...Cum este posibil?Tocmai substanța cu care lupt să nu mai apară in nenorocitul ăsta de oraș,tocmai nenorocitele astea de droguri mi-au pus capăt carierei...Dar nu mă las...O să aflu ce s-a întâmplat...
