În lumina nopții

1.

       Afara era luna plina.Vantul bătea puternic,iar copacii plângeau.
     Mama lui Blue:Închide geamurile!Vine curent și după iar,ma dor urechile!
     Eu:-Bine!
     Când închid geamul,vad o pereche de ochi albaștrii puternici în tufișuri.Un corp masiv iese la iveala.Era un lup!
      Am lăsat geamul și alerg la parter.
     Eu:-Lup!AFARA ESTE UN LUP!
    Tata se duse și luase pușca,dar când veni înapoi nu părea sa fi folosit arma.
      Tata:-Nu era nici un lup.Poate doar ți s-a părut.Poate este efectul lunii pline.
       Eu:-Dar..L-am văzut!
       Mama:-E ok Blue..Eu și tatăl tău vom sta în alerta în aceasta noapte în caz de orice.Acum,du-te și culcă-te.Este târziu.
       Era 00:30,dar n-aveam somn,însă știam ca dacă o contrazic pe mama,mă v-a pune forțat la somn.
       Eu:-Bine..
    In noaptea aceea am auzit o împușcătură.Tata mi-a spus ca a lovit superficial lupul.
       Deci,am avut dreptate.Chiar a fost un lup,dar eu știam ca nu era doar un lup.Era ceva mai puternic.In lumina ochilor sai albaștrii se vedea putere.