OBSIDIAN...

Capitolul 2

   Stătea în fata aragazului, îmbrăcată cu sortul ei cu buline. Chiar și când avea pe ea un sort lung din cap pana în picioare și plin de buline, tot reușea ea sa arate bine. Mama  a avut întotdeauna parul ala blond strălucitor și perfect drept și ochii limpezi, căprui. Pe lângă ea, eu eram întruchiparea banalități, cu ochii mei gri și cu parul simplu,castaniu,chiarsiacum când mama era cu un sort de bucătărie pe ea.
  Și, pe undeva devenisem mult mai... rotunda decât ea. Coapse arcuite, buze pline și niște ochi uriași, căreia mamei ii plăceau, dar care ma făceau sa arat ca o păpușă rozalie dementa.
    S-a întors și a fluturat spatula de lemn spre mine, în semn de salut, împrăștiind pe aragaz oua pe jumătate făcute.
  - Bună dimineața, scumpo
Am privit înțepenita mizeria din jur, întrebându-mă cum as putea sa opresc acest ficaso în curs de desfășurare fără să-i rănesc sentimentele. Încerca să facă și ea ceva... O chestie materna.
Asta era colosal. Un progres.
   - Ai venit mai devreme.
   - Am lucrat aproape 2 schimburi, de aseară și pana azi. Vreau sa lucrez de miercuri pana sâmbătă, de la 11 pana la 9 dimineața. Asa pot sa am 3 zile libere. Ma gândesc  ca as putea  să-mi iau o jumătate de norma la vreo clinica de pe aici sau Winchestern.
  A răsturnat ouăle pe 2 farfurii și mi-a așezat ofranda pe jumătate arsa în fata.
Miam-miam. Cam târziu pt a mai face ceva, asa ca am început sa scormonesc în cutia de pe bufet inscripționata cu "Tacâmuri & Chestii"
   - Știi ca nu-mi place sa stau degeaba, asa ca o sa ma duc zilele astea sa ma interesez.
Da știam.
Și atunci când te gândești ca mulți părinți mai degrabă și-ar tăia bratul stâng decât să-și lase fata adolescenta singura acasă. Avea încredere în mine fiindcă nu i-am niciodată motive sa nu aibă. Nu ca n-as fi riscat vreodată. Sau ma rog, poate ca n-am riscat.
Chiar eram un copil nițel anost.
În fostele mele grupuri de prieteni eram cea mai linistita fata, dar nu lipsea niciodată de la școală și avem numai note de 9 și 10 și, în general , eram ceea se se chema  o fata bună.
Am luat 2 pahare și le-am umplut cu sucul de portocale pe care mama îl cumpărase, probabil când a venit de la serviciu.
   - vrei sa ma duc  azi la cumpărături? Nu mai avem nimic.
Ea a dat din cap și, vorbind cu gura plina de oua.
   - La toate te gândești. O expeditie  de cumpărături ar fi ideala.. A tras geanta de pe masa și a scos niște bani. Cred ca o să-ți ajungă.
Am îndesat banii în buzunarul de la blugi.
   - Mersi, am inganat
S-a aplecat înainte, cu o sclipire jucăușă în ochi
   - Știi... azi-dimineață am  văzut ceva interesant.
Cu ea nu poți sa știi niciodată. Am zâmbit
   - Ce?
   - Ai observat ca lângă noi stau 2 copii cam de vârstă ta?
   - Serios?
   - N-ai  ieșit încă afara, asa-i??A zâmbit. As fi zis ca ai stat numai în grădiniță urata din fata  casei pana acum.