Kendrick

Capitolul 18

Observ că nu am ce să mai fac în momentul de față, așa că îi ofer libertatea și bucuria de care are nevoie, însă, spre nefericirea sa, eu voi fi astăzi, mâine și mereu prin preajma sa, căci suntem rude acum, nu putem să rupem legătura pe care mama și unchiul său au format-o.

Rup eu primul contactul vizual cu aceasta și ies ca un taifun din cameră, oftând prelung și mușcându-mi buza inferioară. Cobor scările și ies din casă pentru a fi prezent la petrecerea de optsprezece ani a lui Tegan, dar numai de dragul fraților mei îmi voi petrece timpul pe aici. Am vrut să o fac pentru ea, pentru fata care îmi tulbură mintea și aproape că mă fură de pe lumea asta, însă ea are nevoie de un timp pentru a se așeza din nou lucrurile.

Când ajung în curtea din spate, rămân uimit să văd mulțimea de oameni ce s-au adunat. O auzeam pe Evangelaine cum se plângea în legătură cu oaspeții, că doar rudele vor fi prezente, deoarece Tegan nu are prea mulți prieteni de când s-a mai maturizat, și cred asta pentru că toți au început să o atace din cauza lui Heather. Sunt multe persoane ce sunt membre a acestei familii pe care, bineînțeles, eu nu le cunosc. Spre exemplu, ochii mei aterizează pe alte două fete șatene, care seamănă aproape izbitor cu Tegan. Dacă mai stau mult și le privesc, o să cred că e însăși ea.

— Fetele alea două sunt verișoarele mele și ale lui Tegan, îi aud vocea enervantă lui Heather în urechea mea, ceea ce mă determină să clipesc des și să-mi mut ochii de pe gemene. Spre deosebire de sărbătorită, ele chiar știu să se distreze și să se facă plăcute. Sunt cele mai tari.

Și Tegan știe să se facă plăcută, și chiar e o persoană grozavă. Și dacă nu aș avea un orgoliu de fier și un lacăt pe sentimentele mele, aș striga în gura mare lucrurile astea. Dar orgoliul este orgoliu, iar eu încă nu sunt pregătit să recunosc în gura mare, mai ales că suntem veri vitregi, pe oameni i-ar pune să-și adreseze multe întrebări, indiferent că e sau nu ceva de sânge între noi.

— Și de ce îmi zici mie lucrurile astea? Nu e ca și cum m-ar interesa, ridic din umeri nonșalant.

Pe naiba! Mă uitam ca să fiu sigur că nu am consumat ceva la bord, încât să o văd dublu pe Tegan. Dar nu, ele sunt verișoarele ei, două gemene, identice, cu părul lung și inelat în totalitate, cu zâmbet strident, gropițe afunde în obraji și trup proporționat cu al său.

— Pentru că te cunosc destul de bine, Kenny, ridică ea din sprâncene, prescurtându-mi numele în cea mai proastă formă. Deși seamănă cu grăsuța de Tegan, tot te atrag pentru că reprezintă ceva nou.

— Vezi tu, Heather, încep eu, privind-o cu ironie. Nu mă cunoști deloc, așa că încearcă să-ți vezi de treburile tale.

Mârâi ultimele cuvinte spre ea, exact în momentul în care Tegan iese din casă și este întâmpinată de o groază de aplauze din toate părțile venite. Rămâne puțin uimită, dar apoi își revine și zâmbește până la urechi, ochii săi poposind pe oamenii de peste tot, uluită de faptul că s-au strâns într-un număr mai mare decât în anii precedenți. Rochia pe care o poartă îmi atrage atenția la fel de mult precum în camera sa, roșul fiind culoarea mea preferată — când vine vorba de o fată —, dar și culoarea ce i se potrivește cel mai bine ei.

— La mulți ani, Tegan! strigă mai multe persoane în cor, aplaudând iarăși.

Dau și eu un rând de aplauze, apropiindu-mă după de un chelner care servește băutură. Tatăl șatenei, Robert se duce spre aceasta și îi oferă mâna lui ca și sprijin pentru a coborî și ultima treaptă. După ce o ajută, amândoi se îndreaptă spre scena amplasată la doar trei metri distanță de ei. Tegan își așază încet o mână peste brațul tatălui său, în timp ce cealaltă mână se împreună cu a bărbatului, începând să se miște încet pe ritmul muzicii lente.