OBSIDIAN...

Capitolul 1

Stăteam cu ochii la mormanul de cutii din dormitorul meu cel nou, plina de tristețe ca nu am internet. De când m-am mutat aici, nu am putut sa lucrez deloc la blogul meu de recenzii și aveam senzația că-mi lipsește o mana sau un picior. Asa cum obișnuia să spună mama mea "Obsesia nebuna a lui Katy" era toată viata mea. Nu chiar toată, dar era foarte importanta. Pentru mama cărțile însemnau altceva decât pentru mine.
   Am oftat. Eram aici de 2 zile și încă aveam atât de multe de despachetat. Ma saturasem sa stau printre cutii. Îmi displăcea chiar mai tare decât faptul ca ma aflam aici. Dar,cel puțin nu mai săream la fiecare scartaitura care se auzea în casa asta din Virginia de Vest cea minunata în care ne mutaseram și care părea scoasa dintr-un film de groaza. Avea chiar și un turnuleț... La ce naiba putea sa folosească un turnuleț?
    Ketterman era o localitate separata, adică nu era un oraș adevarat. Cea mai apropiata așezare era Petersburg - un orășel cu vreo 2 - 3  semafoare, aflat în aproprierea altor asemenea orașele,
c

are, cel mai probabil, nu aveau nici măcar un Starbucks. Posta nu venea acasă la noi. Trebuia sa mergem noi sa o luam.
BARBARIE.
   Am avut brusc revelația, ca o palmă peste ochi. Florida dispăruse - mâncat de sutele de km pe care ii făcuseram în nebunia mamei de a o lua de la început. Problema mea nu era ca îmi lipsea școala, clima sau chiar vechiul nostru apartament. M-am rezemat de perete și mi-am frecat fruntea cu mana.
   Îmi lipsea tata.
  Iar Florida pt mine era tata. Acolo se născuse el, acolo o conoscuse pe mama, acolo fusese totul perfect... pana când s-a ales praful de tot. Ochii ma ardeau, dar nu voiam sa plâng. Plânsul nu schimba nimic, iar tata nu ar fi fost deloc fericit sa știe ca eu tot mai plâng și după 3 ani.
Dar îmi lipsea și mama. Mama de dinainte de moartea tatei, mama care obișnuia sa se ghemuiasca lângă mine pe canapea, citind unul dintre romanele ei de duzina. Toate astea păreau ca s-au întâmplat cu un secol în urma. Și în mod sigur cu o jumătate de tara în urma.
   De când a murit tata, mama a început sa lucreze tot mai mult. Altădată ii plăcea sa stea acasă. Acum părea ca vrea sa stea cât mai departe posibil. Apoi s-a gândit mai bine și a considerat ca trebuie sa plecam departe. Acum, de când ne mutaseram aici, chiar dacă lucra dracesc de mult, cel puțin părea hotărâtă sa fie mai prezenta în viata mea.
  Tocmai ma hotărâsem sa nu dau  curs impulsului interior sa fac ordine in camera și sa las naibii cutiile pe ziua de azi, când am simțit deodată un miros familiar care îmi gadila nasul. Mama gătea. Asta nu era bine deloc.
   M-am năpustit pe scări....
 

Hey am vrut sa scriu aceasta carte pentru voi, o sa vedeți, va fi foarte interesanta, ideile îmi zboara prin cap  ;))