Mi-ai arătat zâmbetul de cremă albă
Aveai rochia dintr-o lămâie rozalbă
Ceva tot mă-nțeapă, te simt acră
Știu ce e, stilul te automasacră!
Vreau să te dezbrac de aciditate
Cu greu ți-am înlăturat haina de vanitate
Ai încercat să plângi lacrimi de vanilie
Nu ți-a ieșit, te-ai închis în cochilie
Te-am îmbrățișat așa cum erai:
Doamna de banană, nu cine pretindeai
Cremoasă, moale cu gust special
Nu acea lămâie cu suflet glacial
Și nici acea vanilie simandicoasă
Erai de banane, cea mai gustoasă!
YOU ARE READING
Bucătărie cu poezii
PoetryTe invit în bucătăria mea lirică să-ți servesc versuri calde, coapte, proaspăt scoase din cuptor după rețetele imaginației mele. Îți voi arată cum gătesc în rime și sper că îți voi face poftă de arome lirice și poate chiar să salivezi versuri. Pune...
