Kendrick

Capitolul 17

Decid să mă întorc într-un final cu tot corpul spre ea, dând de chipul plin de îngrijorare al mamei. Dacă în urmă cu câteva zile arăta ca o adevărată femeie de afaceri — cu părul bine aranjat și prins într-un coc strâns, îmbrăcată într-un costum scump și cu o servietă neagră la mână —, acum arată aproape ca un om al străzii. Părul îi stă dezordonat prins într-o coadă de cal, ochii aproape că i se închid, două dungi negre și puțin curbate stau sub ochi, pesemne că aceste cearcăne au apărut din cauza oboselii. E îmbrăcată în niște pijamale ciudate din satin, și sunt destul de curioasă să aflu de ce a ales să rămână azi acasă, ea niciodată nu se dă la o parte de la serviciu, chiar dacă e patroana.

— Cum se face că n-ai plecat la „minunatul" tău loc de muncă? o chestionez, ridicându-mă în șezut și luând tava plină cu mâncare pentru a o pune pe coapsele mele.

— Inițial, voiam să plec, dar un puștan de nouăsprezece ani mi-a spus că în momentele acestea, cel mai bine este să fiu lângă fiica mea.

Mama zâmbește timid, pronunțând cuvintele. Nu am nici cea mai vagă idee la ce puștan de nouăsprezece ani se referă, însă bănuiesc cine ar putea să fie. Totuși, de ce continuă să se comporte ca și cu i-ar păsa de mine, când el însuși și-a bătut joc de sentimentele mele?

Parcă ar suferi de o boală ce îl face să-și schimbe starea și gândurile de pe o zi pe alta.

Când las gândurile la o parte, îmi dau ochii peste cap și încep să mănânc, însă se pare că mamei nu-i place reticența mea. Liniștea asta nu se datora dacă nu vorbea pe mai indirect despre Kendrick.

— Scumpo, știu că nu vrei să auzi de el după tot ce a făcut, dar gândește-te, nu i-a dat nimănui în cap.

Scap intenționat furculița în farfurie, din cauza nervilor ce mă acaparează. Normal, nu i-a dat nimănui în cap, doar că m-a rănit pe mine și m-a făcut să am din ce în ce mai puțină încredere în el și în orice alt băiat care se apropie de mine. Și totuși, de ce mama continuă să-i ia apărarea? Aseară se văzuse dezamăgirea și pe chipul său.

— Într-adevăr, nu i-a dat nimănui în cap, dar prin chestia pe care a cauzat-o mi-a frânt inima, înțelegi? o întreb, ținându-mi în frâu lacrimile. Și nu pot să pricep de ce îi ții într-un oarecare fel apărarea? Tu încă mai crezi în ceea ce spune? îi pun un set de întrebări mamei, făcând-o să stea pe gânduri.

— Înainte să plece la școală împreună cu ceilalți frați ai săi, mi-a spus că vrea să discutăm, iar eu am acceptat. Înainte să încep să-ți povestesc despre ce am vorbit cu el, vreau să știu dacă te-ai îndrăgostit de Kendrick sau de Rico.

Cum menționasem și mai demult, mamei clar i-au spălat extratereștii creierul. Mai multe persoane au sesizat de la depărtare și de la apropiere că mie îmi place de Kendrick, de unde până unde a apărut Rico în ecuație? Oricât aș vrea ca sentimentele mele de iubire să se îndrepte spre un băiat precum Gomez, nu cred că am vreo șansă.

Kendrick reprezintă răul, iar eu reprezint binele. Întotdeauna răul o să corupă binele.

— Mamă, las-o baltă! oftez exasperată, deși chiar îmi doresc să aflu ce a vorbit cu mama. Nu vreau să mai am vreo legătură cu acel băiat, scot pe gură cuvintele fără să-mi dau seama. Este vărul meu vitreg, și așa trebuie să rămână. Nimic mai mult.

Nimic mai mult.

Mamei nu pare să-i convingă răspunsurile mele nesincere, însă oftează, ridicându-se de pe pat, pesemne că mai bine o lasă baltă. M-a mâncat limba să spun că nu vreau să mai am vreo legătură cu el, și că nu vreau să știu ce-au discutat, dar să fiu a naibii dacă nu vreau să știu ce i-a spus.