Plângi,
Atât de mult încât pare că plouă.
Iubirea e de vină, ți-a rupt inima-n două.
Și vrei doar să dormi, să nu simți durere
Dar dorul te chinuie, te stinge, te cerne
Și fugi
Fugi departe, crezând c-o să treacă
Dar toate amintirile din minte nu pleacă
Șiroaie de lacrimi se varsă pe față
Și simți cum te stingi deși ești în viață
Și taci
Orice-ai spune acum e-n zadar
Iubirea nu-ți lasă decât gust amar
Iluzii și vise și clipe ce dor
Speranțe deșarte înecate-n alcool.
Și zbori
Te înalți spre cer, suflet gol
Să scapi de povară, de chin și de dor
În stropi te transformi și cazi pe pământ
Să speli tot ce doare, orice negru gând.
Plângi,
Verși din tine amarul amor
Și-apare o stea de sub negrul nor
Vestește că-n pace acum te-odihnești
Și că după toate mai poți să iubești!
