Amintiri reîncarnate

Amintiri

    Te-am întâlnit întâmplător într-un mediu propice vieții virtuale. Mi-a trebuit o secundă să mă pierd printre autoportrete. Te vedeam pentru prima data dar simțeam că te cunosc din alte vieți. În mintea mea apăreau frânturi, unele mai clare altele vagi. Cu siguranță ne-am mai întâlnit!

     Prima dată a fost la început. Te-am întrebat cum de te-ai murdărit cu pamant si mi-ai raspuns ironic: "Daca pământul e o murdărie, tu esti mai murdar decât mine. Am sădit o sămânță, va crește si va fi cel mai frumos copac din toată grădina iar fructele lui ne vor hrăni cand va fi să murim". 

     A doua noastră viață nu a fost una ușoară, făceam parte din acelasi grup dar ne întâlneam doar la masă. Aveai o pasiune pentru desen... ai umplut toti pereții din jurul focului  de picturi rupestre.

     În a treia viață nu am mai stat așa mult împreună. Nu pentru că ne plictisisem unul de altul. Așa a fost să fie. Tu erai un porumbel iar eu un cedru, stingher, intr-o padure de pini si chiparosi falnici. M-ai ales pe mine pentru a-ți face cuibul si ne-am despărțit cand m-au tăiat să mă transforme in forme geometrice de tortură. 

      În cea de-a patra viață am fost frați gemeni și ne-au separat la nastere. Nu am reușit sa te gasesc niciodata dar te vedeam in fiecare zi in oglindă.

 A cincea viață... Era în timpul razboiului cand ne-am întâlnit. Eu eram un soldat căzut la datorie, sergent major. Tu erai medicul ce punea eticheta pe degetul mare de la picior. 

     Și iată-mă aici, uitandu-mă la niste pixeli si imagini virtuale. Fără priviri, fără atingeri, fără sentimente și cel mai rau, fără amintiri. Daca ar citi cineva ce am scris ar crede că-s nebun. Hmm...! Daca stau bine să ma gandesc chiar așa mă considera toți... de patru vieți încoace.