A trecut o săptămână .
Johanna se simțea din ce în ce mai rău . A fost transferată înapoi în orașul unde era Jamie pentru că avea probleme medicale grave și doctorii s'au gândit că avea nevoie de el .
Jamie era foarte orgolios dar de Johanna chiar îi păsa . S'a dus la spital să o viziteze .
Johanna era palidă și foarte slăbită . Când a ajuns Jamie ea dormea . A pupat'o pe frunte , s'a așezat pe un scaun , a luat'o de mână și i'a șoptit :
Știu că ai ales să stai departe și credeai că îți e mai bine fără mine dar uite că destinul nu ne lasă despărțiți . Te iubesc prea mult și îmi pare rău că ești în starea asta . Nu trebuia să pleci . Sunt un prost că nu te'am convins să te întorci . Iartă'mă .
Johanna a deschis ușor ochii , i'a zâmbit și a adormit la loc . Între timp a venit o asistentă și Jamie a trebuit să plece .
Fratele ei mai mic stătea cu o asistentă maternală la cămin . Jamie s'a oferit să stea cu el .
Copilul i'a povestit cum în fiecare zi plângea și admira poza lui . Era foarte tristă și de aceea s'a îmbolnăvit .
Pe obrazul lui Jamie era lacrimi mari și avea o privire vinovată . L'a îmbrățișat pe puști și l'a pus la culcare .
A doua zi s'au dus împreună să o viziteze dar era mutată în alt salon . Au trebuit să stea în zona de așteptare .
