Güneș! Sezonul 2! Povestea continuă!

Episodul 40

Totul părea că o să fie atât de frumos din nou... Güneș se întorsese din nou cu fetele sale acasa, în Izmir, scăpând si nevrând să mai audă niciodata de omul care i-a făcut atât de mult rău, de Haluk! Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu el aflându-se pe marginea acelei prăpăstii? Din fericire sau din pacate, sora sa, Rana a ajuns la timp si a reusit sa il salveze. Apoi acesta a fost internat într-un centru special. După o lună si ceva a fost externat dar tot nu și-a revenit. Niciun doctor nu are leac pentru el! Singurul leac este Güneș. Așa că la insistențele Ranei, Güneș se întoarce în locul in care a jurat că nu se mai intoarce niciodata! Chiar acum ea, Nazlı, Savaș si Peri se află în fața vilei Mertoglu!
Nazlı(nervoasă ca de obicei):Off,mama! De ce ne-am intors din nou aici? Parca plecasem pentru totdeauna?!
Güneș: Stiu, draga Nazlı. Dar ce vrei sa fac? Stii foarte bine cat de mult m-a rugat doamna Rana sa ma întorc pentru ca Haluk are nevoie de mine. Chiar dacă mi-a facut atat de mult rău ce pot sa fac? Sa il las sa moara? In plus e tatăl tău.
Nazlı: Omul acela nu e tatăl meu! Eu nu am niciun tata! Nu mai intru in acea casa niciodata!(pleaca)
Güneș: Nazlı...
Savaș: Nazlı,stai! Unde pleci? Pana la urma mama ta are dreptate, e tatal tau. Hai te rog intra. Fa-o pentru mama ta si pentru mine.
Nazlı: Bine...
Si intrara in casa.
Rana: A! Copi, Güneș, bine ați venit!
Güneș: Bine v-am găsit, doamna Rana.
Savaș: Mulțumim, mamă. Ce faci,cum ești?
Rana: Bine,fiule,mi-a fost foarte dor de tine. Dar unde sunt Selin si Ali? Nu au vrut sa vina?
Güneș: Sunt in luna de miere, doamna Rana.
Rana: A... nu am știut.
Nazlı: Bine de ei sunt departe de locul asta.
Güneș: Nazlı!
Nazlı: Ce mama? Ce? E o prostie faptul că am venit aici!
Güneș: Bine Nazlı! Gata! Eu urc sus la Haluk.
Nazlı: Sigur! Du-te la cel care ti-a ruinat viața! Fugi!
Savaș: Nazlı nu esti prea dură? E tatăl tau!
Nazlı: Omul acela nu e tatăl meu Savaș!
Güneș urca sus la Haluk. Dar cand intra in dormitor rămase mască.
Haluk nu mai era omul pe care îl părăsise. Era un om trist si slab. Efectiv ziceai ca e mort! Era un mort viu. Abia a reusit sa zică cateva cuvinte.
Haluk: Gü...Güneș! Ai...ai venit.
Güneș: Da Haluk am venit dar pentru ca ma simt vinovată pentru ca ai ajuns asa si pentru ca imi este milă de tine.
Haluk: Güneș... eu.. te iubesc!
Güneș: Nu Haluk nu mă iubești! Tu esti obsedat de mine! O obsesie care nu mai trece de 20 de ani!
Haluk: Nu eu te iubesc Güneș!
Güneș: Bine Haluk dar nu am venit aici sa vorbim despre asta, am venit sa te ajut sa te faci bine.
În acel moment Haluk întinse mana spre Güneș vrând sa o ia de mana, însă aceasta se ridică si pleaca. Se opreste pe hol si începe să plângă pentru starea in care a ajuns Haluk simțindu-se vinovată.
Trecură cateva zile. In fiecare zi Güneș statea numai cu Haluk. Așa încet încet acesta a început să mănânce si sa se simtă din ce in ce mai bine. Dar Nazlı voia sa plece, nu a fost niciodată la el nevrând să îl vadă și stând aproape toata ziua in camera sa sau mai ieșind din cand in cand cu Savaș.
După vreo 6-7 zile Haluk reuși să coboare la cină. Cand il văzu Nazlı se ridică imediat.
Nazlı: Pofta buna! Mie nu mai imi este foame. Ma duc sa ma culc.
Güneș: Nazlı, stai jos!
Nazlı: Mama mi-e somn. Vreau sa ma duc in camera mea.
Haluk: Fata mea stai jos te rog.
Nazlı: Tu sa nu imi spui asa niciodată! Eu nu sunt fata ta!
Haluk: Bine Nazlı, dar te rog stai jos sa mâncăm cu toții.
Güneș: Hai,draga Nazlı stai jos.
Nazlı se așeza si mâncara cu toti.

Selin si Ali se întorsera din luna de miere. Dar in Izmir. Güneș nu le-a zis încă ca s-a întors inapoi in Istanbul pentru ca stia ca se vor supăra si nu a vrut să le strice vacanta. Ajunși în fața casei sunară la ușă. Dar nimeni.
Selin: Oare unde sunt? Stai ca am cheia in geanta parca.
Selin gasi cheia si deschise ușa.
Selin: Mama! Nazlı! Peri! Savaș!
Ali: Unde sunt? Nu ne-au spus că pleaca nicăieri.
Selin: Nu stiu. Sa o sun pe mama.
Selin o suna pe Güneș.
Selin: Mama, unde sunteti? Noi ne-am intors.
Güneș: Selin, fata mea,noi ne-am intors in Istanbul.
Selin: Ce? Poftim? Cum ai putut să te întorci la omul acela?
Güneș: Haluk are nevoie de mine Selin.
În acel moment lui Selin îi căzu telefonul din mână si leșină.
Ali: Selin! Iubita mea,deschide ochi!
Selin! Selin!
                              Va urma...