Kendrick

Capitolul 13

— Nu-ți face griji în privința lui Kendrick, voi încerca să discut cu el și să-l aduc pe calea cea bună.

Ceea ce spun nu e destul de plauzibil, cel puțin pentru mine, însă femeia din fața mea pare să mă creadă. Nu-mi place să o mint, dar nici nu-i pot spune despre necazurile pe care fiul ei cel mare mi le-a cauzat. Relația dintre mine și mama lui este una bună, de multe ori simțind că ea este propria ființă ce mi-a dat viață.

— Theresa, să știi că te poți baza și pe mine! se aude și vocea lui Heather, aceasta sărind în sus de pe canapea, exclamând fericită. O să discut și eu cu Kendrick.

Îmi dau ochii peste cap, iar blondina mea verișoară mă privește de parcă ar vrea să-mi înfingă un cuțit direct în inimă. Am depășit momentul în care eram confuză pentru reacția sa plină de dezgust asupra mea, deși încă sper că va avea argumente serioase.

— Sigur, mormăie mai mult în barbă cuvintele Theresa. Nu am încredere în ea, nu o lăsa pe lângă Kendrick, îmi șoptește de această dată mie vorbele, dorind să aud doar eu și ea.

Mă bufnește râsul, dar mă abțin cu greu s-o fac. Theresa mă mai strânge o singură dată în brațe și se îndepărtează de mine și de restul, mergând spre Daniel. Îi înconjoară brațul cu mâna, sărutându-l apoi cast pe buze. Zâmbesc copleșită de emoții și îmi imaginez că sunt eu în locul ei, iar în locul unchiului este tocmai fiul său vitreg. Vreau să simt fericirea aceasta, să radiez în brațele lui, cuprinzându-l și ne mai dându-i drumul vreodată.

Șoferul mașinii unchiului ia toate bagajele, îndesându-le în portbagaj. Cei doi se urcă în mașină, Daniel lăsând-o mai întâi pe soția lui să urce pe bancheta din spate, ca un gentleman adevărat.

— Copii, să ascultați de Evangelaine și Robert, bine? mai adaugă ea, atunci când geamul este lăsat în jos.

— Bine, mormăie toți la unison.

— O să ținem legătura, atât mai spune, afișând un zâmbet.

Atât femeia cu părul auriu cât și unchiul, ne fac cu mâna atunci când șoferul rotește cheile în contact, iar motorul prinde viață. Toți cei ce ne aflăm afară le întoarcem gestul, salutându-i la rândul nostru și zâmbind cu sinceritate. După asta, mașina iese de pe porțile casei, pierzându-se printre copacii dezvoltați din jurul casei și al curții.

— Bun, deci, copii, începe mama, bătând din palme pentru a le atrage atenția. Cum a spus și mama voastră, trebuie să fiți cuminți și să ascultați de mine și de unchiul Robert, puteți să faceți asta?

— Nu am fost răi niciodată, vorbește și dă din umeri Carter.

Toată lumea știe că ea e o rebelă, e genul de fată mai băiețioasă, iar dacă cineva îi spune ceva ce nu-i convine, e în stare să se bată cu ei.

— Bun, asta înseamnă că o să fiți cuminți și acum, nu? îi interoghează tot ea. Mi-e greu cu atâția copii! oftează, privindu-i iarăși pe cei patru frați Jones, actualmente Hayes. Am avut grijă doar de Tegan și Heather, atunci când erau micuțe, dar acum, cred că trebuie să am grijă doar de voi trei, face referire la cei mai mici.

Tommy aprobă fericit, pentru că o adoră, Mason e mai puțin fericit, iar Carter strâmbă din buze. Pe Carter nu o mulțumesc prea multe lucruri. Ea e genul de persoană mai... nepăsătoare. Câteodată, pe ea o asemăn mai mult la caracter cu Kendrick, decât îl asemăn pe Mason cu acesta.

— Bun! vorbește acum tata și bate din palme. Dacă Eva' s-a făcut înțeleasă, este momentul să vă pregătiți pentru școală.

Sesizez pe chipul copiiilor zâmbete, și constat că se bucură enorm de faptul că vor avea, în sfârșit, parte de un alt tip de educație, diferit de modul în care au fost nevoiți să studieze. Nu mi-l pot imagina pe fratele lor cel mare ajutându-i să învețe, căci nu se străduiește nici măcar la școală să aibă note bune, darămite să fie util pentru frații săi. Rena a menționat că a fost premiant în clasele mici, așa că el se ocupă de Mason, pe când ea de Carter.