- Salut, din nou, spun vesel spre misteriosul ce încă se joacă cu veșnica mea curiozitate.
- Ți-am zis să nu mai dai pe aici, de ce nu-ți asculți seniorii?
- Care este numele tău?
- Tu măcar mă asculți când vorbesc?Oftează enervat cel mai probabil, își îndreaptă din nou privirea spre mine continuând, dacă îți spun, vei pleca?
- Azi da, mâine, cine știe...
- Cred că trebuie să-mi găsesc un alt loc în care să pot fuma liniștit, fără să fiu întrerupt de "o anumită persoană", subliniază destul de clar ultimele cuvinte.
- De ce este atât de complicat?
- Despre ce vorbești? Întreabă relaxat exprimând fumul toxic, acum îmi dau seama că asta îl liniștește.
-Comunicarea, de ce este atât de complicată?
- Nu e complicată, tu o faci să pară, plus că nu ți-ai ales persoana potrivită, nu-s genul de tip care să-și facă prieteni noi. Fă-mi o favoare și dispari, deja m-ai enervat și nu mai am decât două în pachet, spune fluturând pachetul de țigări pe care-l ținea.
- Comportându-te așa probabil nici ceilalți nu te-ar vrea ca prieten...
- Mersi, chiar mă străduiesc, acum că ți-ai dat seama..., nu reușește să termine deoarece intervin pentru al contrazice.
- Asta mă face mai curios, îmi ceri să plec când atmosfera devine atât de misterioasă? Suntem în mijlocul acțiunii.
- Ce fel de benzi desenate citești? Ești idiot? Oftează pentru a doua oară, de data asta părea mult mai supărat. Ascultă-mă bine, ciudat mic ce ești, pentru că nu repet pentru a doua oară, dispari cât încă mai ai timp, mai târziu va fi prea târziu, cuvintele lui mi-au dat fiori, îmi era teamă de pe de o parte, dar eram și curios de persoana lui în același timp.
- Bine, voi pleca, dar mă voi întoarce, ultima parte am șoptit-o, astfel încât doar eu să o aud.
Deja acțiunea devine mai complexă, nu mai este doar dialog, personajele încep să se contureze. M-am gândit să încep de la ceva simplu și să completez pe parcurs, adică există posibilitatea să existe capitole lungi, dar vor mai fi și scurte. Un haos total, asta e mintea unui om, un haos, iar eu prefer să fiu cât mai natural. 😊
YOU ARE READING
Privește cerul
Short Story- Te iubesc. - Știi măcar ce este iubirea? - Știu că fără tine mă usuc, știu că tu ești rodul viselor mele, știu că doar tu mă poți răni. - Știi că nu am o inimă. - Ți-o voi dărui pe a mea. - Nu vreau să mă încurc cu un mucos, pleacă...
