Waiting for the sunrise

1

      — Ești îndrăgostită lulea de frate-meu. Și eu acum îmi dau seama.

  Ok! Cred că m-am înroșit toată la față. Mai bine intru în pământ decât să îndur asta.

      — Cred că ai luat-o razna. Eu și Kai suntem prieteni din copilărie. Aberezi. I-am zis și i-am bătut cu degetul în tâmplă.
      — Și? Ce legătură are? Asta nu înseamnă că nu ești îndrăgostită de el.
      — Becca! Nu sunt îndrăgostită de Kai, de unde îți vin ideile astea?
      — Haide Mia! Recunoaște. În ultimul timp te aranjezi de fiecare data când ieșim cu el și tot timpul mă întrebi dacă îți stă bine, îmi ceri haine sexy împrumut, uneori chiar porți și tocuri! În ultimul timp nici nu te mai recunosc. Tu, Mia Miller, tocuri? Mă lași? Nici la balul bobocilor nu ai renunțat la teniși, să fim serioși.

  Urăsc când are dreptate. Acum ce pot să mai spun? Sigur va râdă de mine. De fapt deja o face. Dar dacă recunosc o sa mă ia la mișto tot timpul. Oh Good! Prefer să tac, să o las să creadă ce vrea.

      — De când a început asta? Povestește-mi.
      — Nu știu... nici eu nu mi-am dat seama de mult timp.
      — Aha! Deci recunoști!

  S-a aruncat în șezlongul ei, și a început să râdă din nou, lăsându-se pe spate cu mâinile pe burta ei.
'Bună mișcare Mia! Tocmai ai recunoscut!'  Îmi spun în gând și mă las rușinată pe spate, sprijunindu-mă de spătar.

      — Încetează Becca! Nu e amuzant.

  S-a oprit din râs, și a luat o față serioasă.

      — Așa e. Ai dreptate!

  Și din nou râde. Am lovit-o jucăuș în umăr și am început să râdem împreună.

      — Mi se pare mie sau sunteți bine dispuse?

  Am auzit vocea lui în spatele meu, și m-am oprit din râs imediat. Doar eu, Becca încă râde ca psihopata. M-am ridicat din nou în șezut, și m-am răsucit spre el.

      — Nu o să-ți vină să crezi, Miei îi...

  Mă întorc repede spre Becca și o lovesc peste picior cât de tare pot, ca să o opresc să nu facă vreo prostie.

      — Auuu! Tu îți dai seama ce vânătaie îmi rămâne după lovitura asta? Mia, e vară, cât de rea poți să fii? Îl aud pe Kai râzând, și îmi îndrept privirea spre el agitată.

      — Noi vorbeam despre școală.

  Îi spun repede fără să gândesc. Ohh! Prostie mai mare ca asta nu puteam să spun? Cine vorbește despre școală în vacanța de vară?

  Kai s-a uitat ciudat la noi și a început să râdă din nou.

      — Ok! Eu voiam să vă spun că plec. Vă descurcați să vă întoarceți acasă?
      — Da, sigur. Stai liniștit.
      — Bine, ne mai vedem fetelor. Aveți grijă.
      — Ok!

  Îl văd cum se întoarce și pleacă, imediat mă întorc și îi dau o privire urâtă prietenei mele cele mai bune, care își masează locul în care am lovit-o.

      — Nu pot să cred că ai vrut să îi spui că sunt îndrăgostită de el! Ce fel de prietenă ești tu?
      — Nu vroiam să îi spun. Am vrut să te sperii puțin. Oricum pare că și-a găsit ocupație mai bună decât să stea cu noi.   Îmi zice și îmi face semn să mă uit în spate.

  Când mă întorc îl văd râzând cu tipa blondă de adineauri ținându-i o mână pe spate. Nu e prima oară când văd asta, dar acum am un sentiment foarte ciudat. M-am întors spre Becca care imediat m-a îmbrățișat când m-a văzut supărată.