Refugiații Spațiului

Cum am rămas fără geanuri

                                                              
Eram in camera alăturată când am auzit explozia .
Mă pregăteam să merg la culcare, ca de obicei , la minunata ora de 3 dimineața. Se spune că asta e ora vrăjitoarelor , dar nu sunt prea sigura că ar avea relevanță nici dacă ai fi vrăjitoare . Și dacă ai fii , ce ai putea face ? Da petreceri cu ceai ? Gândurile astea îmi treceau prin cap la vremea aceea ... Când eu cea veche nu fusesem răpită de extratereștrii . Și răpită nu cred că ar fi cel mai potrivit cuvânt , având în vedere că am hotărât să merg de buna voie .
Camera mea era chiar la capătul holului , alături de cea a surorii mele ,Nadia, care era mai mereu plecată la vreo petrecere și gata să încalce legea . La fel de bine aș fi putut să îi transform dormitorul in cameră obscură pentru a-mi developa fotografiile . Orice era mai bun decât beciul mic și îngust de la capătul celălalt al holului. Sa stau in el în timp ce developam ultimele capturi ,era o activitate înfiorătoare dar necesară din punctul meu de vedere .
Tocmai ce mă duceam in camera Nadiei , să mă asigur că nu-mi lua din nou lucrurile fără să ceara voie . Aparent fiind un obicei ce se transmitea in familie , având în vedere că Bill o făcea, și aproape că-i insuflase asta și mamei mele . Bill nu era un tip rău , dar ca tată vitreg , era oribil la a face familia asta sa funcționeze , oricâte excursii și activități de familie ar fi realizat . Relația dintre el și mama luase o întorsătură neașteptată în ultimă jumătate de an și așa am ajuns eu sa am lumea dată peste cap.
Așa că iată-mă , in camera surorii mele , uitandu-mă la decorul inedit și minimalist pe care l-a făcut camerei sale . Postere cu trupe rock de care nu mai auzisem în viața mea,  alături de ferestele pictate de mine, înainte că sora mea sa acapareze camera care  îmi aparținu-se.  Pășisem spre oglinda din capul opus al peretelui. Mă uitam la chipul meu , mult prea palid , cu par scurt ciufulit și ochii violeți . Doctorii nu știau cum de aveam nuanță asta și nu eram oarbă sau alte prostii . Nadia ar fi trebui sa fie acasă până la ora asta. ,,Sigur e ceva in neregula cu pramatia asta" m-am gândit , in timp ce am auzit explozia , simțind că îmi fuge pământul de sub picioare . Probabil sunt artificiile experimentale care dau rateuri . Doar sunt făcute de frații Perish . Chiar și la 13 ani , sunt niste genii in explozibili . M-am dus in camera mea , gata să iau telefonul și să îl sun pe tatăl lor cu privire la ce naiba se întâmplă la ora asta, dar, când am pășit în cameră geamurile au explodat , creând o ploaie de cioburi mai ceva ca stelele căzătoare precum cele pe care le studia mama la domul astronomic .
In partea opusa , langă dulapul acum distrus se afla  un băiat , îmbrăcat într-o uniformă neagra cu linii albastre ca bolta cerului la încheieturi și pe piept , împreună cu un simbol pe care nu-l mai văzusem în viața mea . Aparent , fereastra și jumate de perete nu au fost singurele chestii care s-au revărsat în camera , mi-am spus in timp ce mă dădeam cat mai departe de intrus și de spărtură apropiindu-mă de perete . Sau ce am crezut că e peretele. ,,De când respiră pereții?" , m-am gândit . M-am uitat in spate, într-o panica mai mare decât marele canion , numai sa vad o creatura gigantica ce avea pielea ca de piatră , înarmată până în dinți cu metal și cu ochii roșii fixându-i pe ai mei .  Tot ce încercăm era sa nu urlu sau să-mi pierd conștiința ... Sau sa fac pe mine .
Străinul misterios care plonjase mai ceva ca o minge de baseball în câmpul liber ce reprezenta camera mea , s-a ridicat în picioare și cu o mișcare mai rapidă decât puteau ochii mei să perceapă , și-a scos arma ce arata ca un pistol sofisticat de jucărie și a tras o singura data , aproape să mă nimerească în cap ,direct spre pieptul monstrului . Mă uitam încremenită la gaura perfect rotunda făcută în pieptul creaturii, in timp ce acesta se dezintegra și se transforma în cenușă la picioarele mele .
Rămăsesem înmărmurită cu ochii pe trăgătorul ce se afla pe partea opusă camerei mele , in timp ce mă gândeam dacă să întreb ce s-a întâmplat sau să rămân holbată la ce rămășițele creaturii . M-am uitat în ochii lui de un gri ca liniștea dinaintea furtunii , fiind gata sa-l întreb ce dracu s-a întâmplat . Dintr-o dată s-a pus în genunchi în fața mea , cu o mana la piept și cu capul plecat .
-Regina mea , spuse el, înainte să își dea ochii peste cap , corpul său devină rigid și să să se prăbușească pe podea .