All I want...

Capitolul 1

Coreea, Seul
7:40 am

Mama: Namjoon dragă, te poți duce tu să o trezești pe sora ta ? E ziua ei și ea tot nu s-a trezit....
Namjoon: Cum să nu îmi trezesc eu surioara...*față malefică*
Acesta urcă scările pe vârfete pentru a nu mă trezi. Când ajunge în fața ușii mele își pregătește vocea pentru a-mi face cea mai frumoasă trezire de până acum pentru că o dată în viață faci 17 ani... Apoi deschide ușa și cu toată puterea lui de idiot sare pe mine și începe să țipe cât îl țin plămânii.
Namjoon: LA MULȚI ANI, SOMNOROAS-O !! LA MULȚI 17 ANI !!!
Poate vă așteptați să mă fi trezit frumos, dar nu, asta primesc eu pentru că îl ajut mereu cu melodiile și problemele din trupă... dar este fratele meu, un super frate și îl iubesc mai mult ca orice.
Eu: Ce naiba te-a apucat ? Nu ai somn ? Dă-te de pe mine, nu pot respira ...
Namjoon: Nu mă dau până nu îmi vorbești frumos, sunt fratele tău.
Eu: Joonie, nu am chef acum de lingușeli. Te rog mult să te dai de pe mine și să mă lași să dorm.
Namjoon: Bine, voi pleca...
Se ridică din pat și se îndreaptă spre ușă. Când credeam și eu că pot sta liniștită se deschide ușa iar peste mine sare din nou un Namjoon înarmat de data asta cu un pahar plin cu apă...
Eu: NAMJOON !!! CE NAIBAAAAA??? CHIAR NU TE POȚI ABȚINE ? DĂ-TE JOS, ACUM !
Namjoon: Nu mă dau până nu îmi spui pe nume..
Eu: Ăsta e numele tău...*pe un ton ridicat*
Namjoon: Nu, pe mine mă chiamă RM...Nu te auuud.
Eu: DM, dă-te jos de pe mine, ACUMMM
Namjoon: Ce e cu DM ?
Eu: vine de la DANCE MONSTER, ACUM DĂ-TE JOS
Namjoon: Nu pot să cred. Lasă că vezi tu...
Sar din pat și încerc să intru în baie dar matahala aia de băiat mă prinde și mă aruncă în pat, într-o fracțiune de secundă mă trezesc cu o perină pe față neputând respira. Noroc cu mama care s-a nimerit a fi în camera de rufe când Namjoon încerca să rămână fără soră...
Mama: Namjoon, parcă trebuia să o trezești nu să o omori. DĂ-TE JOS. !
Eu: Mersi ! Eu mă duc la baie... vin jos în 5 minute.
Namjoon: Nu scapi așa ușor. Dar oricum, pregătește-te pentru că am o surpriză pentru tine, care se pare că nu mai e surpriză...te aștept jos.
Eu: Oke ...
După ce ies din duș îmi întind părul, îmi fac o linie de tuș și îmi pun un ruj nud pe buze, mă îmbrac într-o pereche de blugi negrii cu talie înaltă, un top alb cu mânecă lungă și în picioare îmi iau niște teniși albi. Îmi iau telefonul de la încărcat și cobor jos pentru că deja mă strigase mama de 3 ori până atunci și nu voiam să se supere. Jos mă trezesc cu mama care ținea un tort aniversar în mâini iar în spate era Joonie care cânta "La mulți ani". Nu mă așteptasem la asta așa că de emoții am început să plâng. Joonie a venit la mine cu brațele deschise și mi-a dăruit o îmbrățișare dulce și strânsă.
Joonie: Jisoo, nu plânge. Ști că eu mereu voi fi aici pentru tine, plus că acum nu trebuie să plângi...
Eu: Mersi, Joonie! Îți mulțumesc pentru tot, te iubesc extrem de mult !
Dar totuși, de ce nu am voie să plâng ? E normal să plângi de fericire.
Joonie: Nu trebuie să plângi pentru că nu vreau să te vadă băieții cu ochii roșii când ajungem la agenție.
Eu: Stai, ce băieți?
Joonie: Păi m-am gândit că cel mai bun cadou de ziua ta ar fi să te iau cu mine la agenție pentru ai cunoaște pe colegii mei din trupă. Ce zici ?
Eu: Nu pot să cred...super tare, de abea aștept.
Joonie: Nu v-a trebui să aștepți pentru că plecăm chiar acum. Haide, ia-ți geanta și vino în mașină. Te aștept acolo.
Eu: okk

Bună ! Acesta este primul meu capitol, sper să vă placă. Am lucrat destul de mult la el. Îmi cer scuze pentru posibilele greșeli gramaticale. Îmi puteți lăsa idei dacă vreți sau să îmi dați sfaturi pentru ami îmbunătății scrierile.
VĂ MULȚUMESC ! ❤