A Tale of A Kingdom The Threatened Throne

Capitolul 7

Aaron s-a trezit de-odată cu soarele. După ce s-a dat jos din pat, a privit pentru câteva secunde pe geamul mare al camerei sale cu o privire obosită. S-a schimbat de haine, s-a spălat, iar pe urmă s-a dus în bucătărie să mănânce. Și-a uns pe pâine câteva felii cu dulceață de prune, apoi a zăbovit prin Palat. Pe la mijlocul dimineții, oamenii începeau să se adune din nou la arenă cu aceeași frenezie și fervență. Azi așteptau duelul călăreților, a doua parte a turnirului, după ce ieri s-au delectat cu luptele corp la corp. Consilierul lui Ed, Rhohan, l-a oprit pe acesta din drum.

- Majestate, îmi cer scuze dar trebuie să veniți acum cu mine la grajd!
- Ce s-a întâmplat? Întreabă regele nedumerit.
- Îngrijitorul nu mi-a spus, dar părea agitat.
- Destul de ciudat, dar în fine, voi merge!
-  La fel și eu, zise prințul.
-  Chiar nu cred că e necesar să ne urmezi și tu, îl contrazicea Ed.
-  Vin și nu mai discutăm altceva! De acum încolo voi fi preocupat de toate problemele regatului. Să mergem!
- Încăpățînat ca și mama lui, spunea Ed morocănos.
Grajdul nu era foarte departe, de fapt era chiar în spatele arenei. Edison, Aaron și Rhohan erau însoțiți de două gărzi de corp. Ed deschide ușa grajdului, care scârțâia. Într-un moment, toți erau zdruncinați de mirosul puternic de sânge din interior.  Privirea lor a fost însă mult mai tulburată când au văzut de unde venea sângele. Pe podeaua acoperită cu fân zăcea trupul fără viață al cavalerului Bolyn Yellowstone, iar rezemați de perete, cu gâturile tăiate, erau doi scutieri, puțini mai mici decât Aaron. Prințul a încremenit, iar regele și consilierul au afișat pe față confuzie și tristețe.

- Cine a făcut asta? Întreabă cu glas moale Ed.
- Mi-ar fi plăcut să știu stăpâne! Ce monstru fără inimă ucide trei oameni nevinovați?!
-  Tată, ce vom face acum?
-  Vom da alarma în oraș și vom anula luptele! Trebuie să-l găsim pe criminal!
- Nu e nevoie de nici o alarmă! Se făcu auzită o voce necunoscută din spate. O siluetă înaltă stătea în fața ușii, cu lumina soarelui strălucind puternic în spatele ei și făcând-o neclară.
- N-am venit pentru nici o răfuială! Am venit doar pentru o revendicare! Tronul și coroana au fost deținute de persoana greșită prea mult timp!
- Cine ești tu? Tu ești responsabil de acest măcel?
- În opinia mea, măcel e un cuvânt cam dur, dar da, eu i-am ucis pe toți! N-aș fi vrut să fac acest lucru, dar m-am gândit că așa mesajul meu va fi înțeles mai tare și mai clar!
Tensiunea din probabil ultimul loc la care te-ai fi gândit că ar exista era extraordinar de mare.
- Ești un psihopat! Exclamă Ed.
- Ai grijă la afirmațiile pe care le faci despre rude! Până la urmă, împărțim același sânge!
Ochii lui Edison s-au mărit de uimire.
-  Ce naiba vrei să spui acolo?
-  Chiar nu-ți par cunoscut, nu-i așa? Bănuiesc atunci că e adevărat ce se spunea, că semăn mai mult cu ea decât cu el.
-  Spune-mi odată cum te numești!
-  Dacă tot insiști, numele meu este Mikael! Îți spune ceva acum?
Într-un moment scurt, pe fața lui Ed s-a ivit o tresărire, schimbată apoi într-una gânditoare, care ar fi vrut să-l întrebe pe acest Mikael multe lucruri, dar nu știa de unde să înceapă. Aaron luă inițiativa și "sparse" tăcerea:
- În regulă Mikael sau cum te numești, e timpul să te predai! Ne poți spune mai multe la interogatoriul din temniță, înainte de a fi judecat!
Misteriosul om se uită fixat la prinț cu un zâmbet ironic pe buze.
-  Deci tu ești viitorul rege din Axar? Ironia predomina în această întrebare.
-  Nu cred că ești în măsura de a pune întrebări! Se făcu clar înțeles Aaron.
Până ca Mikael să răspundă, Aaron îl analiza și observa că o parte din trăsăturile lui se aseamănă cu cele ale persoanei din fața lui, precum ochii, părul sau înălțimea.
-  De fapt, încă nu ai acest drept de a conduce regatul, nu până nu treci de ritual! Se pare că am ajuns la timp ca să te scutesc de asta!
-  Cu ce drept vii aici și spui toate astea? Ești doar un mercenar care nu s-a obosit să-și arate fața în prima rundă a turnirului!
-  Mercenar! Mikael izbucni. Mă compari pe mine cu acei lachei care se cred valoroși, dar sunt cu toții o ceată de primitivi ordinari? Află așa-zisule moștenitor care este adevărul despre mine! Numele meu este Mikael Heleste, fiul lui Emyr, primul fiu al regelui Arran al II-lea. Eu sunt cel despre care s-a crezut că a pierit odată cu fostul prinț și cu soția sa. Eu sunt adevăratul rege, adevăratul leu!
O tăcere parcă și mai intensă s-a așternut în încăpere. Aaron înlemnise, Rhohan amuțise, iar Edison încerca să-și găsească cuvintele. Vestea aceasta parcă le-a tăiat suflul.
-  Nu... nu se poate! Murmură Ed.
-  Ce ai spus? Ești surprins să mă vezi viu, unchiule? Ești oare temător de ce va urma? Îl privi lung apoi. Se pare că ești! Zise zâmbind.
-  Ce ai de gând să faci? Întreabă acum Aaron, dezmeticit.
-  Să fac ceea ce mi-a fost scris să fac! Să fiu rege și să conduc! Așa că voi lua tronul și coroana de la tatăl tău, ce-mi aparțin de drept!
-  N-o voi face! Strigă tare Edison.
Mikael îl privi indignat.
-  Ce ai zis?
-  Am spus nu! Ai ucis cu sânge rece trei oameni nevinovați doar pentru a transmite un mesaj al puterii. Află că nu așa se exercită puterea, nepoate!
-  Scutește-mă! Crezi că dacă n-am fost crescut în interiorul Palatului, n-am învățat lucruri? Te înșeli amarnic, bătrâne!
-  Îmi dovedești prin faptele tale că nu le-ai învățat pe cele bune. Nu-ți voi încredința tot ce are mai bun regatul fără nici o clipire! Dacă vrei să fi rege va trebui să mă provoci la duel!
-  Duel? E o mare prostie!
-  Prostie sau nu, vei asculta ordinele regelui tău!
Mikael se înfurie și face câțiva pași amenințători spre Ed. Gărzile lui pășiră în față cu mâinile strânse pe mânerul săbiilor. Mikael se opri și se uita la Ed cu o privire mistuitoare.
-  Repet! Dacă vrei coroana, va trebui să mă provoci la duel, dar mai înainte va trebui să treci de ritualul sângelui!
-  Ritualul sângelui? Îi șopti Aaron lui Rhohan.
-  Da! Este un ritual sacru prin care se verifică puritatea sângelui a celui care provoacă regele.
-  Fie! Accept și asta, zise Mikael. În fond, nu faci decât să amâni inevitabilul.
-  Anume?
-  Moartea ta! Îi spune Mikael unchiului său cu o voce groasă și rece, înainte ca gărzile să-l ia și să-l ducă în temniță la comanda lui Ed. Regele simțea cum trupul lui îi era cuprins de căldură, și asta nu din cauza vremii de afară. Părea încă șocat de vestea auzită, de faptul că nepotul său și fiul fratelui răposat pe care îl văzuse de puține ori era viu și mai mult, urma să se confrunte cu el pentru regat. Rhohan și Aaron împărtășeau aceeași stare.
-  Majestate, mă pot duce să-l anunț pe Warren de faptul că duelul de azi e anulat?
-  Sigur! Du-te!
Consilierul ieși din grajd. Aaron îl privea pe tatăl său, a cărui ochi erau ațintiți spre podeaua cu fân.
-  Tată, te simți bine?
Regele nu scoase nici un sunet pentru câteva clipe.
-  Tată! Insista prințul.
-  Da... da fiule! Ce este?
-  Te-am întrebat dacă te simți bine.
-  Sigur! Mă simt! După căzuse din nou pe gânduri. De fapt, ști ce, am nevoie de niște momente în care să fiu singur!
-  Putem vorbi despre asta! Despre tot. Ști, nu?
-  Normal, dar vreau să fiu singur cum ți-am zis.
Edison a petrecut destul timp singur. Afară se pregătea lăsarea nopții. Soarele, cu o ultimă strălucire puternică, roșiatică, se ascundea printre enormii nori ce apăreau și acopereau întreg văzduhul. El stătea pe o bancă în Grădina lui Caine fiind la fel de frământat ca și înainte. Strălucirea din ochii lui albaștri pare că se pierduse și chiar mai mult, puteai să juri că o să se schimbe și nuanța culorii dintr-una aprinsă și vie într-una pală și moartă. Soția sa, Azella, veni pe potecă îmbrăcată într-o rochie de seară drăguță, din dantelă, de culoare neagră și se așeză lângă el. Nu-i era greu să ghicească că soțul ei nu se află în apele sale.
-  Te așteptam in pat, Ed! Spune-mi dacă vrei cumva să dormi sub clar de lună ca în tinerețe!
Încerca cu un oarecare umor să-l înveselească.
-  Ed, știu despre ce e vorba! Aaron mi-a zis! Majoritatea celor din regat știu, dacă nu chiar toți, dar nimeni nu este la fel de afectat ca tine. De ce?
-  Credeam că e mort, Azella!
-  Toți am crezut asta! Părinții lui au murit atunci și am crezut că și el le-a împărtășit aceeași soartă.
-  E numai vina mea!
-  Cum ar putea asta să fie vina ta? Nu e a nimănui! Nimeni nu s-ar fi gândit la acea lovitură de stat pe care familia Emper o pregătea. Totul s-a întâmplat mult prea repede.
-  Azella, este numai vina mea! Ar fi trebuit să mă asigur că este mort eu însumi. În fond, eu am ascultat toate acele zvonuri neverificate. Trebuia să mă gândesc atunci când am văzut trupul mamei sale fără el că ar fi putut fi încă în viață.
-  Ed, oamenii din regat l-au căutat atunci trei zile. Nimeni nu l-a găsit. Au căutat din zori până la lăsarea serii și nu au găsit nimic.
-  Ar fi trebuit să caute mai mult, zise regele ridicând ușor tonul.
-  Nu pot să înțeleg de ce ți-e milă atât de mult de el! Ai uitat ce i-a făcut Mikael lui Bolyn, sau ce a făcut cu acei scutieri, cu câțiva ani mai mici ca Aaron? Acesta este nepotul tău în momentul de față, un ucigaș.
-  Sunt sigur că mediul în care a trăit l-a schimbat! Sunt sigur că oamenii care au avut grijă de el l-au făcut să ne privească ca pe niște inamici, când noi împărțim același sânge!
-  Sau el chiar așa vrea ne privească! Nu uita că de cum a venit ți-a cerut coroana și tronul! Este un uzurpator și în duelul cu tine nu va ezita să te ucidă dacă asta îi va aduce ceea ce vrea!
-  Ar trebui să vorbesc cu el! Mă simt responsabil pentru ce a trăit până acum.
-  Și să-l convingi să renunțe la dorințele sale? N-o va face și ști și tu!
Mai bine te-ai odihni pentru lupta de mâine! E deja târziu.
Edison nu zicea nimic, doar se uita în ochii verzi ai reginei, atât de atent de parcă ar căuta smaraldul dinăuntru.
-  Atunci, fie! Poate că ai dreptate. Îi zâmbi scurt, Azella făcând la fel după.