Destin nedrept

Capitolul 1

Apa...
Foarte multa apa...
Nu pot sa respir...
Totul se intuneca si nu mai pot face nimic ca sa ma salvez...Nu mai am nici o sansa...Dintr-odata apare o lumina ce ma incojoara. Venea de la lantisorul daruit de parintii mei. Simt cum acea lumina ma scoate la suprafata.

Ma trezesc in camera mea obisnuita, de la internat. Eram toata transpirata. Acelasi vis, mereu. Si de fiecare data la fel de infricosator. Probail acesta fiind motivul fricii mele de apa.

Ma uit sa vad cat e ceasul. Este 7:15 . Asta inseamna ca am timp sa imi fac bagajele.

Azi e ultima zi in acest internat. De azi ma voi muta in alt oras deoarece acolo lucreaza protectorul meu. El este cel care m-a salvat de la varsta de 5 ani. De atunci el a avut grija de mine si mi-a sponsorizat studiile.

Cand m-a adus la acest inernat, mi-a explicat ca trebuie sa stau aici pana implinesc 16 ani. La aceasta varsta, ma voi muta la el.

Imi fac repede bagajele pentru a-l astepta pe domnul Ryan, protectorul meu, in sufrageria spatioasa.

Cand ajung in sufragerie, privirea mea se indreapta catre barbatul brunet, imbracat lejer, dar totusi modern.Din cate observ, doamna directoare a acestui internat, poarta o discutie interesanta as putea spune, deoarece erau foarte seriosi, lucru care e rar intalnit la domnul Chang.

Cu cat ma apropi mai mult, ii pot obeserva ochii negri, inramati de ochelarii sai.

Desi il cunosc de 11 ani, nu a imbatranit deloc.La cei 28 de ani ai sai,il poti confunda foarte usor cu un proaspat student. Vocea sa profunda ma trezii la realitate:

- Buna ziua, domnisoara Park! ma saluta el cu un zambet jucaus.Stia foarte bine ca imi displace sa mi se spuna " domnisoara".

- Buna ziua, domnule Chang, spun eu punand accentul pe "domnule". Acest lucru la facut sa se incrunte .La fel ca si mine, nici el nu suporta sa i se spuna "domnule" deoarece, el nu era atat de batran incat sa fie numit "domnule".

Dupa cateva minute de liniste, amandoi vrand sa parem suparati, insa nu am mai putut rezista si am inceput sa radem impreuna. Eu si domnul Chang, suntem doua persoane care nu pot fi seriose mai mult de 10 minute.

Doamna directoare ne lasa singuri pentru a discuta in continoare.

Ma asez pe scaunul din fata sa, si astept ca el sa inceapa discutia.

-Esti gata de plecare? ma itreba el curios.

-Da, sunt gata.

- Atunci, i-ati bagajele si sa plecam din casa asta inspaimantatoare, rosti sarcastic si prefacandu-se ca tremura.

Domnul Ryan era o fire vesela si foarte glumeata, reusind de fiecare data sa ma faca sa rad si sa zambesc.

Am urcat in masina neagra a protectorului meu, cu gandul o noua viata. Si cine stie, poate una mai frumosa.

O singura intrebare ini bantuie gandurile: Oare ce-mi poate rezerva viitorul de azi inainte?

----

* Hey, buna. Aceasta este prima mea carte, si nu stiu cat de bine o sa iasa. Sper sa va placa.