Singurul lucru care îmi vine în minte acum că el nu mai e, este sentimentul de vinovăție... Oare el a plecat din cauza mea? Din cauza personalității mele? Nu, el a plecat pentru că a găsit pe cineva mai bun. A găsit o fată frumoasă, drăguță, amabilă... iar eu? Pe mine nu mă caracterizează nimic din toate astea... eu niciodată nu am fost fata aia frumoasă... nu am fost perfectă și niciodată nu voi fi.. dar sincer, nici măcar nu îmi doresc asta. Nu vreau să fiu nici perfectă, nici frumoasă, nici drăguță. Vreau să fiu eu, atât. Deși uneori am unele toane sau unele "apucături" , iubesc sincer și niciodată nu mi-am bătut joc de o persoană doar pentru amuzamentul alteia. Întotdeauna am vrut să ajut, întotdeauna am vrut ca totul să fie bine.
Dar dacă suferința mea este fericirea lui, am să accept, pentru că fericirea lui este cel mai important lucru pentru mine. Și sper ca el și iubita lui sa fie fericiți, măcar pe ea s-o iubească dacă de mine doar și-a bătut joc.
Îl voi iubi mereu...
YOU ARE READING
Tot în viață
RandomAici voi posta tot ceea ce îmi trece prin minte. De la diferite "povestiri" , descrieri pana la povestirea unor seriale. Sper să vă placă ♡
