Make me smile

// Capitolul 34 //

Christian povestește :

—Înainte să spuneți orice, Alexia nu are nici o vină! Eu i-am...

Încerc să vorbesc, înainte ca unul dintri cei doi să spună ceva, iar Alexia stă între noi privind în jos.

Damian pufnește și începe să râdă, iar Bianca îmi pune mâna pe umăr și mă trage mai aproape de fiica ei.

—Ne-am prins că e ceva între voi, prostuților! Era clară chestia asta! spune Damian bătându-mă pe umăr.

Îl privesc confuz.

Alexia se uită cu o sprânceană ridicată la părinții ei.

—Știați? întrebăm eu și iubita mea la unison.

—Pe bune, Christian, nu știi să-ți ascunzi sentimentele! Puteam să jur că simți ceva pentru  copilul meu! Se citea pe chipul tău! Și să nu uităm de îngrijorarea și furia ta legată de... Treaba aia! Dar nu mă așteptam ca și fiica mea să te placă...știi ea e mai greu de surprins! La fel ca mama ei! spune barbatul și Alexia chicotește, în timp ce Bianca îi trage un pumn soțului ei.

Eu încă sunt confuz! Omul asta chiar e de acord cu relația mea cu fiica lui? Ce l-a apucat?

—Știam încă din prima clipă că ți s-au cam aprins călcâiele după fiica mea, era vizibil, având în vedere că și eu am fost ca tine, tinere! îmi vorbește cu calm bărbatul, tragând-o pe Alexia și pe mine, într-o îmbrățisare.

—Adică nu aveți nimic împotriva noastră? întreabă micuța mea nesuferită, ridicând o sprânceana.

—Legile s-au schimbat, deci ele nu-s împotriva voastră, și n-am putea să vă separăm așa cum și noi am fost separați! zâmbește Bianca.

—Doar să vă protejați vreau nepoți, dar nu acum! vorbește Damian iar eu râd, în timp ce iubita mea roșește în obraji. —Noi ne continuăm drumul acum, voi mergeți unde aveți treabă! zâmbește bărbatul. — Să o aduci întreagă pe Ale, și poate rămâi la cina, soția mea gătește niște paste delicioase! zâmbește Damian, iar Bianca, exact ca Alexia, roșește în obraji.

Dau afirmativ din cap.

⭐⭐⭐⭐⭐

—Ce tocmai s-a întâmplat? mă întreabă Alexia confuză.

—Habar n-am iubito! chicotesc eu și-i sărut nasul. —A fost așa...ciudat! rad eu.

—Mie îmi spui? Tata a fost de acord să am un iubit...asta e o premieră! râde iubita mea.

—Și de ce n-ar fi de acord? chicotesc eu.

—Fiindca e tatăl meu și când venea vorba de băieți se super enerva, nu de asta primul și si singurul meu iubit a fost Marc de la grupa zero, când aveam în jur de patru ani, și care mă pupa pe obraz să-i sau din bomboanele mele! râde ea.

—Hmmm....vreau să-l întâlnesc pe Marc ăsta...

—Nu prea ai cum, a fost diagnosticat cu leucemie când eram clasa a 7-a, a murit acum doi ani! spune fata și o urmă de trisețe îi inundă chipul.

—Nu te întrista, iubito! Vreau să.... Te duc undeva, dar promite-mi că nu o să refuzi!

Se încruntă.

—Unde anume? o aud întrebându-mă.

—Deasupra norilor, vino! spun și o trag de mână, urcând-o în mașina mea.

Îi cuplez centura și mă urc pe scaunul șoferului, blocând ușile.

—Ești gata să zbori? o întreb.

—Să zbor? se încruntă ea.

—Să zbori! spun și conduc în viteză spre heliportul de unde decolăm la firmă când trebuie să ajungem undeva.

Vreau să o surprind!

⭐⭐⭐⭐

—Ce facem aici? mă întreabă iubita mea, privind în sus la clădirea înaltă din fața noastră.

—Zburăm! îi zâmbesc eu, strângând-o în brațe.

—Mă simt în Cinzeci de umbre ale lui Grey , zău! vorbește iubita mea și chicotesc.

—Îndrăgostită de un bărbat foarte sexy și frumos? o întreb eu glumind.

—Nu! Mă simt exact ca Anastasia când Grey a dus-o cu elicopterul prima dată! zâmbește ea.

—O să fii surprinsă, și noi o să zburăm cu elicopterul! Vreau să-ți arăt norii, iubito! îi spun și o trag spre intrarea în clădire.

—Cum de ai acces aici? mă întreabă micuța mea nesuferită.

—Iubito, asta ține de compania mea, heliportul ăsta este construit de noi pentru firmă! îi zâmbesc eu și apas pe butonul de la lift, salutând-o pe Olivia care tastează liniștită ceva, la recepție.

—Chiar mă simt ca în film! zâmbește ea în timp ce intrăm în lift.

Mă uit la ea și îi zâmbesc.

—O să te duc în paradisul norilor, iubito! O să-ți arăt liniștea lor! îi spun strângând-o de mână. —Nu am avut ocazia să aduc pe cineva aici, deci e o premieră și sper să-ți placă! zâmbesc eu. —Ai mai zburat vreodată? o întreb și dă negativ din cap.

Tinând-o de mână, pășesc cu ea pe acopriș unde Jason ne așteaptă lângă elicopter.

Alexia privește cu ochii mijiți datorită luminii puternice.

—Ești gata să zbori, iubito? o întreb și dă afimativ din cap.

Jason ne dă câte o vestă și, tinând-o de mână pe iubita mea, o ajut să urce, urcând și eu lângă ea.

Îi cuplez centurile și îi ofer căștile, tinând-o de mână.

Repet schema și cu centura mea și îi fac semn lui Jason să decoleze.

—Iti voi arăta cele mai frumoase locuri, iubito! Am să-ți arăt cerul în toata splendoarea lui! îi zâmbesc și simt cum ne ridicăm de la sol.

Privim distrași pe geam și iubita mea zâmbește ridicându-și mâinile.

—Zburăm! șopteștee ea și privește uimită pe geam.

Uncover de la Zara Larsson  se aude în boxa elicoperului si Alexia începe să fredoneze, bucurându-se de priveliște.

—Aici, printre nori, te-am adus să-ți demonstrez cât de frumoasă e viața iubito, am atâtea lucruri să-ți arăt! îi spun sărutându-i mâna si Jason se întoarce fugitiv spre noi, zâmbind.

O iubesc pe femeia asta! O iubesc al naibii de mult!

—E atât de frumos! șoptește punându-și capul pe umărul meu. —Îți mulțumesc, Christian! șoptește ea și se apleacă spre buzele mele.

O sărut cast pe buze, apoi pe obraji, nas și frunte, gâdilându-i nasul cu nasul meu.

—Te ador, micuța mea! Te ador! îi spun sărutând-o din nou.

Jason zâmbește, chicotind.

—În sfârșit, iubești și tu, Christian! îl aud șoptind și chicotesc.