Cioburi de cuvant

Partea 3

Acum cateva zile in timpul unor doua ore infernale de stat in  autobuzul cu care ma duceam spre casa, iar mai apoi cand m-am intors, singura bucurie ce mi-a luminat acele minute infinite a fost zapada. Sa iti rasfeti timpul cu stralucirea si unduirea zapezii dupa un dans nebunesc cu vantul, apoi scaldata in  razele unui soare ratacit intr-o dimineata de decembrie rece. Nimic mai frumos. Alb si alb, un neant de alb ce a innebunit toata natura, amestecat cu un ger care a paralizat aproape orice miscare a vreunei vieti, totul era oprit in timp.

 Va invit sa faceti macar o data acest exercitiu, intr-o calatorie cat de scurta, cu masina sau pe jos, deconectati-va putin de la probleme si lasati-va purtati de frumusetea naturii indiferent de anotimp. Pune castile cu un intrumental sau o piesa care iti rupe mintea de existenta celorlalti. Iti va aduce un plus de bucurie in nefericirea de care suntem inconjurati. 

Astazi dupa o noapte destul de grea, oboseala adunata, trezirea la crapatul zorilor, o asteptare destul de scurta la coada la analize, procesul in sine, alta asteptare in statia de tramvai, in fine poti sa innebunesti.... Intr-un sfarsit urc si gasesc un loc.

 Atunci s-a intamplat cel mai frumos lucru pe ziua de azi, care mi-a transformat total starea. Pierduta in mult obisnuitele ganduri pe care sa fim sinceri le are toata lumea, cautam un moment sau ceva sa ma agat pentru stabilitate, pana cand a aparut langa mine o rupere de realitate cu ochi albastri. Un manunchi de viata care era in propriul univers. Cel mai placut companion pentru o calatorie cand viata te satura de autodistrugere mintala e un copil de vreo cateva luni venit pe lume sau in genere un copil in primii ani. Sa privesti  acei ochi care au o putere uriasa de sutragere din calea prostiilor in care se opreste astazi aproape orice om, asta e cu adevarat un lucru de neinteles pentru multi.

Cum si de ce? Explicatie e simpla, acel copil stie sa se bucure de orice vede in jurul sau, nu sa duca in extrem fiecare problema intalnita. ,,Sa nu vezi padurea din cauza copacilor", asta a pierdut omenirea printre multe altele, detaliul privit in ansamblu si ansamblul privit in detaliu.