Cuvinte nespuse

Capitolul 8

  Mă trage cu putere în încăperea din care m-am trezit şi mă simt doborâtă la pământ de un corp solid ce stă nemişcat deasupra mea.
-Ce nai...
Și nu apuc să mai spun nimic pentru că simt cum își plimbă mâinile de o parte şi de alta a coapselor mele. Deodată mă apucă un fior ce îmi srtrăfulgeră întreg corpul. Se oprește involuntar.

-Nu am vrut să te rănesc...Spune el cu o privire încruntată, eu neputând să îmi mai i-au ochii de la gropițele adânci ce își făcură apariția la fiecare capăt al bărbiei sale.

[Stai puțin..nu ai vrut să mă ce?]
Mă sărută părinteşte pe frunte, se ridică, îmi aruncă un tricou şi se îndepărtează lăsându-mă singură pe întuneric cu privirea ațintită spre tavan. Simt cum obrajii îmi i-au foc. Mă simt atât de ciudat, iar mie cu siguranță nu-mi stă în fire să am fluturi în stomac.
Mă ridic, aproape căzând din pat, şi mă îmbrac repede ca nu cumva să mai apară şi altcineva în peisaj, nu că m-ar mira dacă ar mai fi încă vreo trei ca el. Ies din cameră și închid ușor ușa în spatele meu, pentru a nu face nici cel mai mic zgomot posibil, dar normal că nu putea fi aşa de frumos dacă nu scârțâia puțin.

-La dracu, cât are casa asta? O sută de ani?!

Când îmi întorc privirea, disting în capătul coridorului două siluete bărbăteşti îndreptându-se spre mine. O iau la fugă pe scări spre prima cameră care îmi iese în cale, una de lemn cu multe postere Metallica pe ea. Intru grăbită şi o închid, mai mult trântind-o, speriându-mă și eu de zgomotul produs. Am scăpat!
-Mersi Doamne! [Bolborosesc ca pentru mine insămi].
Răsuflu ușurată, dar tresar când se aude ca un ecou vocea unui tip  "Ââm". Sigur nu era vocea tipului de mai înainte, aceasta este mult mai calmă, dar îmi dau seama din tonul vocii lui că nu este prea încântat să mă cunoască.

-Pot să ştiu şi eu cine ești şi ce naiba cauți în camera mea? Glasul băiatului blond, cu piercing în sprânceană din mijlocul încăperii avea un uşor aer de superioritate, dar totuşi observ cum încearcă să își controleze impulsurile. Pe chipul său citindu-se clar iritarea.

-Păi eu sunt..aaa!! De ce naiba nu ai pantaloni pe tine?