Childhood

6 0 0
                                    

Am avut o copilărie frumoasa! Pot spune, ca am prins acea copilărie , in care ieșeam afara, in fața Porții , și ma jucam cu copiii de vârsta mea, și chiar mai mari, pana târziu, jocurile copilăriei: de-a v-ați ascunselea , flori fete și baieti melodii sau cantăreți și multe altele .
Ma jucam cu păpușile, imi aduc aminte și acum, păpușa mea , SOFIA, care se asemena cu un Bebeluș, avea haine , plângea, aveam chiar și un caricior de Bebeluș. Pe atunci, eram singura care avea păpușa asa modernă , fetele erau invidioase, însă eu nu știam ce e aia "invidie" .
Murdaream, și câte trei rânduri de haine, când cădeam prin pământul ud, mergeam in casa, și mama ma certa, și ma pedepsea, spunându-mi ca nu ma lasă pe afara. Stateam suparata,in curte, și ma strecuram pe poarta, și tot mai stateam pe afara! Pana când observa mami ca nu sunt in curte, și ma chema iar..
Lucrurile acestea vor rămâne mereu in sufletul meu, pentru ca ele mi-au marcat Copilăria !
Imi amintesc ca nu eram ca celalalte fete , eram mai băiețoasă, nici acum, nu imi place sa port haine de culoare roz, galben, roșu, sau culori deschise.Ma atrag culorile închise. Ce imi mai aduc aminte, este faptul ca, dormeam sub masa, când veneau in vizita musafiri . Ma simteam in siguranța in vocea lor.
Părinții mei, mi-au oferit tot ce au avut ei mai bun! Și nu doar mie, ci și fratelui meu. La 9 ani, am primit o pereche de role din Silicon, pe vremea aceea nu oricine avea role din Silicon. Fratele meu avea o bicicleta Mountainbike.
Cel mai probabil, și sinceră sa fiu, poate nu știam sa apreciez ce am avut atunci. Dar asa se întâmpla mereu, niciodată nu apreciem ce avem atunci, ci doar după !
Am avut o copilărie frumoasa,da. Asta pot spune. La 13 ani, am primit o cățelușa, pe nume Dolly, tot la 13 ani însă , am fost nevoită sa plec la o noua familie in București!
Cea mai urâta despărțire este acea de părinți! Ai mei, credeau ca este mai bine pentru mine, dar, pentru mine , bine era lângă ei, in casa lor, nu între străini! Cel mai urat sentiment, plângeam zile întregi, dormeam, și aveam impresia ca vorbește mami lângă mine, și când ma trezeam, era altcineva !
Am trecut și peste acest obstacol.

Sub aceeași steaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum